Ordinea de preferinţă stabilită de art. 1733 alin. 1 în caz de concurs între privilegiile speciale ale creditorului gajist şi vânzătorului unui bun mobil neplătit nu operează dacă potrivit actului adiţional contractului de vânzare-cumpărare, bunul mobil vândut şi constituit apoi gaj de către cumpărător, a rămas în proprietatea vânzătorului până la achitarea ultimei rate.
Secţia Comercială, decizia nr. 2247 din 2 iunie 1998.
Tribunalul a admis contestaţia de silită introdusă de reclamanta Societatea de Comandită Osterbran Sorisari Vallahlkozas Bt. 3060 Poszto Matraszolosi UT 25 Budapesta împotriva creditoarei Banca “RENAŞTEREA CREDITULUI ROMÂNESC” SA Credit Bank Deva şi debitorului urmărit Societatea Comercială “GABOR JURJA” SNC Deva şi a anulat formele de executare silită din dosarul
execuţional, respectiv procesui-verbal din 16 octombrie 1996.
S-a reţinut că prin procesul verbal menţionat s-a dispus vânzarea la licitaţie a bunurilor gajate de debitor prin contract de gaj din 25 iulie 1994, deci acestea sunt proprietatea contestatorului, iar el nu are calitatea de debitor al creditorului urmăritor.
Apelul declarat de creditoare a fost respins cu motivarea că, potrivit înţelegerii din 16 iunie 1994, fabrica de bere gajată de debitoare a rămas în proprietatea reclamantei până la achitarea ultimei rate, astfel încât în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 1735 Cod civil.
Creditoarea a declarat recurs susţinând, între altele, că în speţă erau operante prevederile art. 1733 Cod civil deoarece în contractul de vânzare cumpărare nu există nici o derogare de la prevederile legale privitoare la transferul dreptului de proprietate.
Critica este nefondată.
Astfel din probele administrate în cauză rezultă că părţile au modificat contractul iniţial de vânzare – cumpărare încheiat la 13 octombrie 1993, prin actul adiţional intitulat “înţelegere”, care s-a perfectat la 16 iunie 1994.
Potrivit acestui act adiţional, reclamanta-vânzătoare a convenit cu pârâta-debitoare alte termene de plată, care au fost eşalonate în perioada 22 august 1994 – 22 ianuarie 1995, stipulându-se în mod expres că uzina de fabricat bere livrată conform detaliilor din anexe, rămâne în proprietatea vânzătorului până la achitarea ultimei rate.
Din probe mai rezultă că debitorul a încheiat contractul de gaj cu recurenta la 25 iulie 1994, după semnarea actului adiţional şi nu a plătit reclamantei ratele datorate, situaţie în care utilajele fabricii de bere nu îi aparţineau. în atare situaţie, ambele instanţe au statuat corect că prin procesul verbal de licitaţie s-a dispus asupra bunurilor ce nu aparţineau debitorului, ci reclamantei-contestatoare, care nu avea nici un debit faţă de creditoarea urmăritoare.
