Ordinul nr. 50/1990
în condiţiile în care legiuitorul (Ministerul Industriei Chimice şi Petrochimice) consideră că o anume activitate sau loc de muncă (operator chimist amoniac) se încadrează temporar în altă grupă de muncă decât într-o perioadă anterioară, instanţa este obligată să aplice reglementarea respectivă. Argumentele în sensul că reclamantul ar fi desfăşurat aceeaşi activitate atât înainte de 01.01.1992, când a fost încadrat în grupa I de muncă, cât şi ulterior acestei date, când a fost încadrat în grupa a ll-a de muncă, astfel încât nu s-ar justifica o schimbare a încadrării, nu pot fi reţinute, întrucât opţiunea legiuitorului trebuie respectată indiferent de caracterul echitabil sau inechitabil al reglementării.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 5154 din 14 septembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 58/F/l 1.01.2011, Tribunalul Ialomiţa, Secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamantul N.D. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA; a constatat că activitatea desfăşurată de
reclamant în perioada cuprinsă în intervalele 01.04.1992-01.04.1994 şi 01.03.1995-01.01.1996, în funcţia de operator chimist amoniac, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
In considerente a reţinut că reclamantul N.D. a fost angajat cu contract individual de muncă la SC A. SA în perioada 06.04.1970-20.11.1984,
21.06.1985-01.04.1997. în perioada 01.04.1973-20.11.1984,
21.06.1985-01.04.1992, 01.01.1996-01.04.1997, având funcţia de operator chimist în cadrul Instalaţiei Amoniac I, a fost încadrat în grupa I de muncă, iar în perioada 01.04.1992-01.01.1996, având funcţia de operator chimist în cadrul Instalaţiei Amoniac I, Argon, a fost încadrat în grupa a Il-a de muncă. Din decizia nr. 74335/01.06.2009, aflată la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul s-a pensionat începând cu data de 01.04.1997, având în grupa I de muncă 19 ani, 7 luni şi 29 zile şi în grupa a Il-a de muncă 3 ani şi 9 luni.
Potrivit Anexei 1 din Ordinul nr. 50/1990, personalul prevăzut la poziţiile 123 şi 124, meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este direct legată de siguranţa circulaţiei, cum este şi cea a reclamantului, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, de la data la care au lucrat în funcţiile respective. De asemenea, potrivit pct. 160, Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, „personalul de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, toxice (…)” se încadrează în grupa a Il-a de muncă. Or, acestei reglementări unice cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări şi precizări aduse Ordinului nr. 50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de acest ordin, prin completările şi modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente. De
altfel, această problemă a fost tranşată irevocabil de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, soluţionând recursul în anulare, prin decizia nr. 258/20.09.2004, pronunţată în dosarul nr. 85/2002, a statuat că restrângerea sferei de aplicare a Ordinului nr. 50/1990 şi crearea de categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală
şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat. De asemenea, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 87/01.06.1999, a motivat faptul că dispoziţiile Decretului-lege nr. 68/1990, care privesc persoanele şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă, sunt aplicabile şi foştilor salariaţi, pensionaţi anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Coroborând întregul material probator aflat la dosarul cauzei şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, cererea formulată de reclamantul N.D. împotriva pârâtei SC A. SA apare ca fiind întemeiată şi a fost admisă. Prin urmare, în raport de aceste considerente, Tribunalul a constatat că activitatea desfaşurată de reclamant, în perioada cuprinsă în intervalele 01.04.1992-01.04.1994 şi 01.03.1995-01.01.1996, în funcţia de operator chimist amoniac, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta SC A. SA. (…)
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea găseşte recursul formulat ca fiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Recurenta-pârâtă a eliberat intimatului-reclamant adeverinţa nr. 4035/29.06.2010, prin care a atestat că activitatea desfaşurată de acesta în perioadele 01.04.1973-20.11.1984,21.06.1985-01.04.1992, 01.01.1996-01.04.1997 se încadrează în grupa I de muncă, iar cea desfaşurată în perioada 01.04.1992-01.01.1996 se încadrează în grupa a Il-a de muncă. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi adeverinţe, în cuprinsul căreia să se ateste că şi perioadele
18.03.1969-01.04.1973 şi 01.04.1992-01.01.1996 se încadrează în grupa I de muncă. Prima instanţă a admis acţiunea numai în privinţa perioadelor 01.04.1992-01.04.1994 şi 01.03.1995-01.01.1996. Prin urmare, Curtea nu va analiza criticile recurentei privind perioada
18.03.1969-1.04.1973, întrucât aceasta nu a fost recunoscută de
către instanţa de fond ca fiind lucrată în grupa I de muncă. întrucât pretenţia reclamantului având acest obiect a fost respinsă, critica recurentei pe acest aspect apare ca fiind lipsită de interes. Curtea se va referi în continuare numai la perioadele 01.04.1992-01.04.1994 şi 01.03.1995-01.01.1996, în privinţa cărora prima instanţă a stabilit că se impun a fi recunoscute ca fiind lucrate în grupa I de muncă.
Tribunalul a făcut o greşită aplicare a legii, devenind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea reţine că, prin Ordinul nr. 50/1990, publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20.03.1990, elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, împreună cu Comisia Naţională pentru Protecţia Muncii, au fost precizate locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a Il-a de muncă în vederea pensionării. Au fost întocmite două anexe referitoare la grupa I de muncă, respectiv grupa a Il-a de muncă, iar prin art. 3 al ordinului s-a prevăzut posibilitatea extinderii listelor. Astfel, beneficiază de încadrarea în cele două grupe, fară limitarea numărului, personalul care este în activitate (din punct de vedere al funcţiei îndeplinite), respectiv muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, dar şi alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexe. Alineatul (2) al art. 3 prevede beneficiul aceloraşi drepturi în favoarea personalului muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi care realizează lucrări de extindere, modernizare sau reparaţie ale capacităţilor de producţie şi care desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de muncă. Prin Ordinul nr. 125/1990, cu aplicare de la 01.03.1990, au fost precizate de către aceiaşi emitenţi locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupa I şi a Il-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 01.03.1990.
Ulterior acestor două ordine, au mai fost emise o serie de hotărâri ale Guvernului în reglementarea situaţiei speciale din anumite unităţi ori activităţi, cum este şi cazul în speţa de faţă. Prin Ordinul nr. 969/1990 al Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice, s-a statuat că: „Beneficiază de încadrarea în grupa a Il-a de muncă în vederea pensionării, în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 559/1990, categoriile de personal din unităţile de profil de chimie şi petrochimie, necuprinse în anexa nr. 2 la Ordinele nr. 50/1990 şi nr. 100/1990, emise de M.M.P.S., M.S., C.N.M.P., conform anexei care face parte din prezentul Ordin”. Această anexă a Ordinului nr. 969/1990 cuprinde lista cu locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care se încadrează în grupa a Il-a de muncă, în vederea pensionării, specifice industriei chimice şi petrochimice.
Se cuvine a se sublinia faptul că, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 969/1990, nu toate locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal menţionate în anexa acestui ordin beneficiază de plano de încadrarea în grupa a Il-a de muncă, ci numai dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii instituite de acest act normativ, respectiv: condiţiile deosebite de muncă să fie certificate prin buletine de determinare a noxelor, din care să rezulte că se depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în normele republicane de protecţie a muncii. Aceste determinări, la rândul lor, trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritorial pentru protecţia muncii. Conform art. 5 din Ordinul nr. 969/1990, încadrarea efectivă se putea face pe baza acordului dintre unitate şi sindicat, pe baza condiţiilor deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea personalul.
în plus, este necesar ca pentru încadrarea în grupa a Il-a de muncă, activitatea în aceste condiţii să fie de cel puţin 70% din programul de lucru (art. 5 din ordin).
In cadrul societăţii recurente, după anul 1990, încadrarea în grupa a Il-a de muncă s-a făcut conform pct. 3 şi 4 din Ordinul nr. 969/1990, pe baza Buletinelor de determinare a noxelor ori a Buletinelor de
determinare prin expertizare, depuse în copie la dosar. In temeiul acestor documente, conducerea societăţii împreună cu sindicatul au procedat la nominalizarea locurilor de muncă, a activităţilor şi categoriilor de personal care se încadrează în grupa a Il-a de muncă.
Această nominalizare s-a făcut prin adoptarea Hotărârii nr. 2/1990 a Consiliului de Administraţie al societăţii şi prin completarea contractului colectiv de muncă cu o anexă în care au fost cuprinse, sub formă de listă, locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal ce beneficiază de grupă a Il-a de muncă.
Intimatul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi contestat, în formele prescrise de lege, hotărârea nr. 2/1990 a Consiliului de Administraţie sau contractul colectiv de muncă, astfel că acestea beneficiază de prezumţia de validitate şi trebuie să-şi producă efectele în vederea cărora au fost adoptate/încheiate.
Din cele mai sus expuse, se poate observa că recurenta a respectat toate dispoziţiile legale referitoare la încadrarea personalului în grupe superioare de muncă şi a eliberat adeverinţa în concordanţă cu datele existente în arhiva societăţii.
Sintetizând, reţinem că o corectă aplicare a legii presupune observarea faptului că în anexele Ordinului nr. 50/1990, care reprezintă actul normativ-cadru în materie, nu figurează locul de muncă sau
activitatea îndeplinită de intimatul-reclamant, astfel că angajatorul a aplicat prevederile speciale cuprinse în Ordinul nr. 969/1990, cu aplicabilitate exact în unităţile subordonate Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice. Conform acestui act normativ însă, activitatea desfăşurată de intimatul-reclamant în perioada 01.04.1992-01.01.1996 se încadrează în grupa a Il-a de muncă, cu menţiunea că această încadrare a fost efectuată pe baza buletinului de determinare a noxelor şi cu respectarea procedurii de nominalizare expresă a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite de muncă, procedură necontestată de reclamant.
Deşi dispoziţiile legale sus-enunţate sunt foarte clare, instanţa de fond a procedat la o asimilare a activităţii desfăşurate de reclamant cu cea prevăzută la pct. 123 şi 124 din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990. Aceste puncte se referă la meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este direct legată de siguranţa circulaţiei şi care beneficiază de încadrare în grupa I de muncă. Instanţa de fond reţine, în mod cu totul surprinzător şi neexplicat, că activitatea reclamantului, de operator chimist amoniac, este la fel cu cea a personalului din unităţile de exploatare a căilor ferate şi a căror activitate este direct legată de siguranţa circulaţiei. Odată stabilită această similitudine, instanţa de fond conchide că şi reclamantul trebuie să beneficieze de încadrarea în grupa I de muncă.
Dincolo de această asimilare forţată, care nu mai necesită o analiză suplimentară, Curtea subliniază că nici măcar pct. 123 şi 124, cu care s-a stabilit pretinsa similitudine, nu au avut vreodată aplicabilitate în industria chimică şi nici măcar nu au intrat în vigoare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
La nivelul anului 1994, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a emis o formă consolidată, intitulată „Ordinul nr. 50/1990 şi Ordinul
nr. 125/1990 completate cu avizele ulterioare”. In esenţă, această formă consolidată reprezintă o unificare a tuturor ordinelor care reglementau grupe de muncă, plecând de la forma de bază a Ordinului nr. 50/1990 (publicată în Monitorul Oficial şi care nu cuprinde pct. 123-124), completată cu toate avizele acordate unităţilor până la nivelul anului 1994.
Forma consolidată, amintită anterior, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, angajatorii, respectiv salariaţii obţinând acest document printr-o solicitare directă adresată ministerului emitent.
Invocând art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, reclamantul era dator să arate cu care loc de muncă, activitate ori categorie profesională
înscrise în anexele ordinului este similar locul său de muncă. Deşi nu a făcut o astfel de precizare, instanţa de fond a apreciat, după cum s-a arătat mai sus, că ar exista o similitudine cu activitatea nominalizată la poziţiile 123 şi
