Secţia Comercială, decizia nr. 2148 din 26 mai 1998.
Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamanta AUTOTRANSPORT SA laşi şi a obligat pârâta TRANSEU-ROPA SA – Bacău la plata sumei de 5.291,56 DM în echivalent în lei la data executării hotărârii, reprezentând contravaloare servicii prestate, cu 20.000 lei cheltuieli de
judecată.
S-a reţinut că în anul 1994, reclamanta a efectuat pentru pârâtă mai multe transporturi de mărfuri auto, conform scrisorilor de transport internaţional C.M.R.
Pentru încasarea preţului, reclamanta a emis 3 facturi în valoare totală de 5.291,56 DM, a căror plată a fost refuzată de pârâtă fără justificare.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel care a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
S-a reţinut că pretenţiile reclamantei privesc transporturi internaţionale de mărfuri pe şosete, fiind supuse Convenţiei C.M.R. încheiată la Geneva în 1966. Potrivit art. 32 din aceasta Convenţie, termenul de prescripţie al acţiunilor izvorâte din asemenea prestaţii, este de un an şi începe să curgă de la data efectuării transportului.
întrucât prestaţiile de transport s-au efectuat la 18 februarie 1994 şi, respectiv, 30 septembrie 1996, acţiunea reclamantei, introdusa la 4 februarie 1997 este prescrisă.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând ca a încheiat cu pârâta intimată un contract de transport care este supus termenului de prescripţie de 3 ani, iar termenul de prescripţie de un an, se aplică numai în cazul acţiunilor îndreptate împotriva cărăuşului.
Recursul este nefondat.
Acţiunea reclamantei îşi are temei în contractele internaţionale de transporturi de mărfuri pe şosele, respectiv a scrisorilor de transport internaţional reglementate de Convenţia C.M.R. .
Invocarea de către reclamantă a altor contracte de transport este fără temei.
Potrivit art. 32 din Convenţia C.M.R., termenul de prescripţie privind acţiunile derivând din transporturile internaţionale de mărfuri pe şosele este de un an de la data efectuării transportului.
Reclamanta transportatoare, în acţiunea privind plata preţului prestaţiilor de transport, se întemeiază pe scrisorile de transport internaţional, astfel că pretenţiile trebuiau formulate
în termenul de prescripţie prevăzut în Convenţia C.M.R.
Susţinerea recurentei, că termenul de un an ar fi aplicabil numai în cazul acţiunilor expeditorilor sau destinatarilor împotriva cărăuşului, pe când acţiunile cărăuşului sunt supuse termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958, nu poate fi primită deoarece prescripţia specială de un an, prevăzută de Convenţia C.M.R. ca normă uniformă la care ţara noastră a aderat, face inaplicabilă reglementarea de drept comun, pe de altă parte, nu ar fi admisibil ca un raport juridic să fie supus unor regimuri juridice diferite, în raport de calitatea părţilor, de reclamant sau pârât.
Faţă de cele de mai sus, decizia atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins.
