Reţinerea circumstanţelor atenuante, în cazul concursului de infracţiuni, este obligatorie pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.
(Decizia nr. 1108 din 6 iunie 2002 – Secţia a Il-a penală)
Judecătoria Călăraşi, prin Sentinţa penală nr. 518 din 6.12.2001, în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul P.C. la 2 ani închisoare.
în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g) din Codul penal l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
în baza art. 33 şi 34 din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în noaptea de 5/6 august 2001, a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate R.A. şi a sustras din imobil mai multe bunuri în valoare de 1.200.000 lei.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, arătând că, în mod eronat, instanţa a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. 2 din Codul penal, deşi pedeapsa aplicată conform art. 33 şi 34 din Codul penal este de cel mult 2 ani.
Apelul a fost considerat fondat, deoarece, într-adevăr, instanţa a făcut aplicarea art. 81 – 83 din Codul penal, deşi pedeapsa rezultantă este, în cauză, mai mare de 2 ani şi, în atare situaţie, sancţiunea este nelegală.
Tribunalul a apreciat că această nelegalitate poate fi înlăturată prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 din Codul penal infracţiunii prevăzute de art. 208 – 209 lit. g) din Codul penal.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul reţinerii de circumstanţe atenuante în sarcina inculpatului fără a se arăta care sunt acestea, dar şi pentru aplicarea lor numai în raport de una dintre infracţiuni, deşi inculpatul a săvârşit două fapte în concurs real.
Recursul parchetului a fost analizat atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, cât şi din oficiu asupra cazurilor la care obligă dispoziţiile art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, constatându-se că este fondat.
Inculpatul P.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni, în concurs real, reţinându-se că, în noaptea de 5/6.08.2001, după ce a consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, împreună cu partea vătămată R.A., la barul S.C. “Z.” din comuna Modelu, s-a deplasat la locuinţa celui din urmă şi găsind uşa descuiată a pătruns în interior, sustrăgând un ceas electronic şi covorul întins pe podea, fapte încadrate ca infracţiuni de violare de domiciliu şi furt calificat.
Prejudiciul modic cauzat părţii vătămate, recuperat integral, atitudinea sinceră a inculpatului, precum şi lipsa antecedentelor sale penale au constituit circumstanţe atenuante de care instanţa de apel a ţinut cont la coborârea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de furt calificat făcând trimitere generală la dispoziţiile art. 74 şi art. 76 din Codul penal, justificând posibilitatea acordării suspendării condiţionate a pedepsei, care în cazul concursului de infracţiuni trebuie să fie de cel mult 2 ani, conform art. 81 alin. 2 din Codul penal.
Se constată însă că reţinerea de circumstanţe atenuante s-a făcut selectiv de către instanţă şi s-a raportat numai la una dintre infracţiunile săvârşite de inculpat (furtul calificat) pentru care s-a şi coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, deşi aceleaşi împrejurări considerate circumstanţe atenuante, reţinute de instanţă a fi cele din art. 74 din Codul penal, caracterizau persoana inculpatului per ansamblu şi nu puteau fi disociate în funcţie de una sau de alta dintre infracţiunile săvârşite în concurs.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a casat în parte Decizia penală nr. 27/A din 6.02.2002 şi rejudecând, pe fond, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 din Codul penal şi a redus pedeapsa aplicată în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal la 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în urma aplicării regulilor concursului de infracţiuni.
NOTĂ:
Soluţia pronunţată de Curte este corectă, însă apreciez că răsfrângerea circumstanţelor atenuante nu este obligatorie asupra tuturor infracţiunilor aflate în concurs.
Nu orice circumstanţă atenuantă, cu caracter personal, poate produce automat efecte în raport cu infracţiunile concurente; aceasta depinde, în fiecare caz în parte, de circumstanţa luată în considerare şi de natura infracţiunilor săvârşite.
Aceasta înseamnă că nu se pot extinde, în mod automat, efectele atenuante ale anumitor date, împrejurări sau situaţii cu caracter personal asupra tuturor infracţiunilor în concurs, ci trebuie ca instanţa să examineze, în fiecare caz în parte, prin raportare la fiecare infracţiune concurentă, posibilitatea ca acele date, împrejurări sau situatii să dobândească un caracter de circumstanţe atenuante.
