– declanşarea procedurii falimentului debitorului pentru o creanţă în cuantum de 20.991,20 lei.
In motivarea cererii creditorul arată că între părţi s-au derulat raporturi comerciale probate prin facturi fiscale în valoare de 20.991,200 lei, reprezentând contravaloarea cherestelii furnizate la cererea pârâtei, pentru care s-a emis o filă CEC refuzată la plată de banca creditoare din lipsă de disponibilităţi.
In drept se invocă dispoziţiile art. 1, 31 din Lg. 85/2006.
Pârâtul debitor a fost citat prin curator special E S, exprimându-şi intenţia de a continua procedura de lichidare instituită de Lg.31/1990, societatea fiind dizolvată prin sentinţa civilă a Tribunalului Sibiu, , întrucât actele verificate nu dovedesc starea de , pentru care potrivit art. 270/1 alin. 1 din este obligată să ceară deschiderea procedurii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic constată cererea creditorului nefondată legal, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 şi art. 31 din Lg.85/2006 poate cere deschiderea procedurii insolvenţei unui debitor ce face parte din categoriile prevăzute de art. 1, orice creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantumul de peste 10.000 lei, conform art. 3 alin. 1 , pct.12 din Legea insolvenţei.
Dispoziţiile art. 149 din Lg.85/2006 prevăd completarea Legii insolvenţei în măsura compatibilităţii cu cele ale C.p.c., Cod. Com., C.C. şi ale Lg. 637/2002.
Astfel, potrivit art. 372 şi 379 C.p.c. executarea silită poate fi pornită numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Prin urmare şi în cadrul procedurii executării silite concursuale şi egalitare reglementată de Lg. 85/2006 în cele două forme a reorganizării pe bază de plan şi a lichidării judiciare, condiţia admisibilităţii cererii formulate de creditorul SC F F SRL dovedirii calităţii de creditor îndreptăţit şi a calităţii creanţei pretinse de a fi certă, lichidă şi exigibilă, în sensul cerinţelor dispoziţiilor art. 372 C.p.c.
In cauză creditorul nu a dovedit prin fila CEC, fil. 21, că datoria debitorului este una certă, lichidă şi exigibilă rezultată dintr-un titlu executoriu.
Fila CEC refuzată la plată prin ea însăşi nu este suficientă pentru a proba existenţa creanţei în sensul dispoziţiilor art. 327 C.p.c.
Ca atare, creditorul nu a probat în nici un fel creanţa pretinsă în sumă de 20.991,20 lei.
Procedura insolvenţei prevăzută de Lg.85/2006 nu este menită a fi utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-şi plătească datoriile sub ameninţarea cu falimentul, dacă creanţa nu este una certă, lichidă şi exigibilă, acest aspect putând fi stabilit pe calea unui litigiu de drept comun în care pot fi analizate atât obligaţiile părţilor cât şi întinderea răspunderii contractuale a acestora.
Creditorul nu a putut uza de această silită pe considerentul că prin această procedură realizată cu cheltuieli minime (taxă judiciară timbru fixă mică) şi ca o modalitate simplificată de soluţionare a chestiunilor ce decurg din răspunderea contractuală, procedura insolvenţei are ca scop expres instituirea unei proceduri execuţionale colective şi nu stabilirea răspunderii contractuale a părţilor în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 371/1 alin. 3 C.p.c., executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, ceea ce în cauză nu s-a putut prezenta.
Pentru aceste considerente, în cauză cerinţele Lg. 85/2006 nu au fost îndeplinite, motiv pentru care cererea creditorului a fost respinsa iar lichidarea societăţii a continuat în procedura prevăzută de Lg. 31/1990.
