Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 696/2010 a Tribunalului Bacău s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea T.S. în contradictoriu cu intimatul S.C. A. S.R.L. Bacău, s-a anulat decizia nr. 14/31 decembrie 2009 şi s-a dispus reintegrarea în muncă a contestatoarei, fiind obligată intimata să plătească contestatoarei drepturile salariale şi sporurile salariale de care ar fi beneficiat, în valoare actualizată la data plăţii efective, pentru perioada 22 ianuarie 2009 – 29 septembrie 2009. S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.
S-a reţinut că împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi, iar recursul formulat de recurenta S.C. A. SR.L. Bacău s-a apreciat a fi tardiv formulat deoarece a fost declarat peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea 168/1999, hotărârea instanţei de fond fiind comunicată recurentei pârâte la data de 6 septembrie 2010 (fila 82 dosar de fond) iar recursul a fost declarat la data de 20 septembrie 2010.
Împotriva deciziei civile pronunţate în recurs, a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L. Bacău, contestaţia fiind motivată şi legal scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea contestaţiei se arată, în esenţă că au depus recursul prin poştă, la data de 17 septembrie 2010, adică înăuntrul termenului de recurs, aspect ce rezultă din chitanţa de poştă pe care o anexează contestaţiei formulate.
Susţine contestatoarea că dezlegarea dată de instanţă este rezultatul unei greşeli materiale şi solicită suspendarea executării hotărârii deoarece executarea acesteia i-ar prejudicia activitatea.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Conform art. 318 cod pr. civilă hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Greşeala materială la care se referă art. 318 alin.1 teza 1 cod pr. civilă trebuie să fie una evidentă săvârşită de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinate în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată.
Textul se referă la erori materiale ale judecării recursului în situaţia în care la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că recursul a fost depus în termen – în speţa de faţă.
Astfel, contestatoarea a depus dovadă de comunicare a recursului, din care rezultă o altă situaţie decât cea reţinută de instanţa de recurs abia în dosarul de contestaţie în anulare, nu şi în dosarul de recurs, unde această dovadă nu a existat instanţa neputând aprecia asupra acesteia sau cu privire la care să fi făcut o omisiune sau să se confunde anumite elemente.
De aceea, se va aprecia că instanţa de recurs la dezlegarea dată recursului nu a făcut nicio greşeală materială în înţelesul legii, cu atât mai mult cu cât în recurs, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării recursului, iar reprezentantul societăţii a lăsat soluţia la aprecierea instanţei (fila 19 verso dosar recurs).
Se va aprecia că legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă sub motivul greşitei stabiliri a stării de fapt, astfel de erori putând fi reparate doar de instanţa care exercită controlul judiciar şi numai în cadrul căilor de atac de reformare prevăzute de lege.
Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel în baza art. 318 cod pr.civilă a respins ca nefondată contestaţia în anulare, nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de textul legal.
