Obligaţie de restituire. Condiţii. Activitate didactică salarizată în regim de plată cu ora, peste limita permisă de lege


Obligaţia de restituire presupune existenţa unei plăţi către salariat şi caracterul nedatorat al plăţii, neavând relevanţă juridică vinovăţia sau nevinovăţia salariatului în încasarea sumei.

Angajatorul poate pretinde unui salariat restituirea sumelor de bani ce i-au fost remise fără a fi datorate, indiferent dacă există sau nu vreun control anterior şi vreo constatare făcută de o instituţie abilitată în controlul financiar al instituţiilor publice.

Personalul didactic de conducere, degrevat total sau parţial de norma didactică de predare, poate fi salarizat prin plata cu ora, fără diminuarea obligaţiilor prevăzute în fişa postului, dar nu mai mult de 6 ore săptămânal, astfel că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor salariale încasate de directorul unităţii de învăţământ, cu titlu de plată cu ora, peste limita legală stabilită.

C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,

dec. nr. 2533/R/28.03.2012

Prin sentinţa civilă nr. 2648/F/29.11.2011 pronunţată în dosarul nr. 4122/98/2011, Tribunalul Ialomiţa, Secţia civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Grup Şcolar A.C., împotriva pârâtei N.I.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

In şedinţa publică din 29.11.2011, Tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu şi a constatat ca fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantului cât priveşte sumele aferente perioadei ianuarie 2008 – 20.11.2008.

Prin decizia nr. 14/2011, Curtea de Conturi a României, care are la bază raportul de control din data de 28.01.2011, a constatat că în perioada ianuarie 2008 – august 2009, persoanele care au ocupat funcţiile de director şi director adjunct la Grupul Şcolar A.C. au prestat activitate didactică salarizată în regim de plată cu ora, peste cele 24 ore lunare, respectiv 6 ore pe săptămână, aşa cum prevede art. 12 alin. (4) din Ordinul nr. 1350/2007 al M.E.C.T.

La dosarul cauzei, pârâta a depus decizia nr. 3254/14.10.2008 a M.E.C.T. – I.S.J. Ialomiţa, din care rezultă că în anul şcolar 2008-2009 aceasta are aprobat un număr de 8 ore suplinite.

Potrivit art. 256 alin. (1) C. muncii, „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este oblicat să o restituie”.

Coroborând întreg materialul probator şi având în vedere dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de fond a apreciat că suma pretinsă de reclamant de la pârâtă pe motiv că aceasta ar fi o sumă nedatorată nu reprezintă o sumă nedatorată în condiţiile art. 256 alin. (1) C. muncii.

Astfel, instanţa de fond a constatat că suma aşa-zis nedatorată, aferentă perioadei 21.11.2008 – august 2009, reprezintă în fapt contravaloarea muncii prestate de pârâtă în baza contractului său

individual de muncă şi a anexei la decizia nr. 3254/14.10.2008 a M.E.C.T.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Grupul Şcolar Agricol C.

Referitor la soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu, întrucât data naşterii dreptului la acţiune este data comunicării deciziei nr. 14/10.03.2011 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Ialomiţa (11.03.2011).

Prin decizia nr. 14/10.03.2011 pct. 3 s-a constatat „plata nelegală a unor drepturi acordate” dnei N.I., în calitatea sa de director adjunct, în perioada ianuarie 2008 – august 2009 şi la pct. II.2. s-a decis luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit ca urmare a salarizării în regim de plată cu ora a unor activităţi didactice prestate peste limita permisă de lege pentru personalul didactic de conducere degrevat de norma didactică de predare.

Ca atare, cursul prescripţiei dreptului material la acţiune a început să curgă la 11.03.2011, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. muncii.

Referitor la soluţia pe fondul cauzei, învederează recurentul că prin decizia sus-menţionată s-a decis luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit ca urmare a salarizării în regim de plată cu ora a unor activităţi didactice prestate peste limita permisă de lege pentru personalul didactic de conducere degrevat de norma didactică de predare.

In raportul de control întocmit de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Ialomiţa, act prealabil deciziei, se menţionează că, în baza controlului privind verificarea legalităţii modului de acordare a drepturilor salariale personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic la Grupul Şcolar C., a rezultat o situaţie deosebit de complexă în interpretarea actelor normative, respectiv a art. 46 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 şi a art. 12 din Ordinul M.E.C.T. 1350/2007.

Prin decizie s-a reţinut că directorul şi directorul adjunct, în timpul rezultat din degrevarea parţială a normei didactice de predare, de care au beneficiat în calitate de personal de conducere, au procedat în calitate de cadre didactice la acoperirea prin plata cu ora a fracţiunilor de posturi didactice vacante, în condiţiile în care dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordinul M.E.C.T. nr. 1350/2007 stabi-

lese în mod explicit că numai personalul didactic încadrat cu normă maximă poate face acest lucru, personalului didactic de conducere fiindu-i limitat acest drept la 6 ore pe săptămână.

Mai mult, prevederile art. 46 alin. (1 )-(3) din Legea nr. 128/2007 privind statutul personalului didactic dispun că directorii unităţilor de învăţământ, degrevaţi total sau parţial de norma didactică de predare, nu pot desfăşură activităţi didactice în regim de cumul sau plata cu ora.

In urma interpretării coroborate a textelor legale menţionate, s-a concluzionat că valoarea plăţilor nelegale efectuate cu salarizarea

o reprezintă orele prestate peste limita de 6 ore admisă de Ordinul M.E.C.T. nr. 1350/2007.

Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor formulate, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:

Prima instanţă a fost învestită să soluţioneze acţiunea formulată de recurentul-reclamant, având ca obiect obligarea intimatei-pârâte N.I. la plata sumei de 2.956 lei (2.010 lei net), reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada ianuarie 2008 – august 2009.

Dispoziţiile art. 256 alin. (1) C. muncii [art. 272 alin. (1) din Codul muncii anterior], invocate drept temei juridic al acţiunii, stipulează că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată poate fi obligat la restituirea acesteia.

Aşadar, angajarea acestei răspunderi, spre deosebire de răspunderea patrimonială reglementată de art. 254 C. muncii [art. 270 alin. (1) din Codul muncii anterior], presupune existenţa unei plăţi către salariat şi ca plata să fie nedatorată, neavând relevanţă juridică vinovăţia sau nevinovăţia salariatului în încasarea sumei.

Instanţa de fond a apreciat că intimata-pârâtă a încasat legal sumele de bani pretinse, în temeiul contractului său individual de muncă şi al anexei la decizia nr. 3254/14.10.2008 a M.E.C.T., motiv pentru care nu se poate reţine caracterul nedatorat al sumei.

Această apreciere a fost criticată prin cererea de recurs, susţi-nându-se, în esenţă, că în cauză s-au plătit drepturi băneşti în discuţie în mod nelegal, constatate ca atare de Camera de Conturi, a cărei dispoziţie de recuperare a sumelor este obligatorie pentru conducătorul instituţiei recurente.

Curtea a reţinut că angajatorul poate pretinde unui salariat restituirea sumelor de bani ce i-au fost remise fară a fi datorate, indi

ferent dacă există sau nu vreun control anterior şi vreo constatare făcută de o instituţie abilitată în controlul financiar al instituţiilor publice.

In cauză, nelegalitatea plăţii unor drepturi salariale speciale a fost relevată de Camera de Conturi prin raportul de control întocmit în data de 28.01.2011, iar instanţa de judecată este abilitată a verifica dacă subzistă motivul de nelegalitate constatat în urma auditului financiar.

Prin urmare, din analiza art. 46 alin. (1 )-(3) din Legea nr. 128/2007 privind statutul personalului didactic, Curtea reţine că personalul didactic de conducere degrevat total sau parţial de norma didactică de predare nu poate fi salarizat în regim de cumul sau plata cu ora; directorii unităţilor de învăţământ având obligaţia de predare efectivă între 2 şi 6 ore săptămânal.

Insă, prin derogare de la prevederile menţionate, art. 12 alin. (4) din Ordinul M.E.C.T. nr. 1350/2007 permite salarizarea prin plata cu ora a personalului didactic de conducere din învăţământ, degrevat total sau parţial de norma didactică de predare, fară diminuarea obligaţiilor prevăzute în fişa postului, dar nu mai mult de 6 ore săptămânal.

Astfel, în raport de actele normative enunţate, prin decizia nr. 3254/14.10.2008 emisă de I.S.J. Ialomiţa s-a aprobat tabelul nominal cu cadrele didactice care vor efectua ore salarizate în regim de plată cu ora pentru anul şcolar 2008-2009, cu menţiunea expresă că drepturile salariale vor fi stabilite conform prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului didactic.

Prin urmare, de vreme ce legea nu prevede posibilitatea efectuării de ore suplimentare salarizate în regim de plată cu ora, pentru persoanele cu funcţii de conducere, mai mult de 6 ore/săptămână, Curtea a constatat că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor salariale încasate de intimatul-pârât cu titlu de plată cu ora peste limita de 6 ore săptămânal, aferente perioadei 21.11.2008 -15.06.2009.

In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei invocată de recurenta-reclamantă, Curtea a reţinut netemeinicia criticilor din recurs, întrucât termenul de prescripţie nu curge de la data emiterii deciziei nr. 14/10.03.2011 a Curţii de Conturi a României – Camera de Conturi Ialomiţa prin care s-a constatat plata nelegală a unor drepturi acordate intimatei-pârâte, ci de la data plăţii acestor drepturi, în

cauză fiind aplicabile prevederile art. 268 alin. (1) lit. c) C. muncii, iar nu prevederile art. 268 alin. (2) C. muncii.

Pentru toate considerentele arătate, Curtea a admis recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., a modificat sentinţa recurată şi a obligat pârâta să restituie reclamantei drepturile salariale nete încasate cu titlu de plată cu ora peste limita de 6 ore săptămânal, aferente perioadei 21.11.2008 – 15.06.2009, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate privind prescripţia.