Acţiune în despăgubiri formulată de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii
S.C. 3148/07.12.2011
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de 11.08.2011 sub nr. -/257/2011 reclamanta F. DE P.A V. S. (F.P.V.S.) a chemat în judecată pe pârâtul M. I.solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 25.859,8 lei compusă din suma de 23.712,31 lei reprezentând despăgubiri achitate către pârât pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului de circulaţie produs în 30.10.2009 din vina exclusivă a sa, suma de 245,75 lei contravaloarea prestaţiei SC A. T. E. SRL în dosarul FPSV 562/09 şi suma de 2001,74 lei reprezentând dobânda legală pentru suma plătită cu titlu de despăgubire, calculată de la data plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată şi până la 1.07.2011. S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi la plata dobânzii legale aferente, calculată începând cu 01.07.2011 şi până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acţiunii, legal timbrată, reclamanta arată că în data de 30.10.2009 s-a produs un accident de circulaţie pe DN 14 B, la km 44+340 m, în care a fost implicat tractorul cu nr. de înregistrare M.- ( ce tracta semiremorca cu nr. de înregistrare M.-) şi autovehiculul cu nr. de înmatriculare -. Din procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 4117167 şi din adresa cu nr. 30003/18.01.2010 eliberate de Poliţia M., rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face numitul M. I.care a condus ansamblul de vehicule format din tractorul marca U445 cu nr. de înregistrare M.- şi semiremorca M.-. Prin fapta săvârşită, acesta a cauzat prejudicii numitului P. I. prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare -.
Întrucât numitul M.I., persoana vinovată de producerea accidentului, a refuzat să îl despăgubească pentru prejudiciul suferit, P. I. a solicitat despăgubirea, în baza art.7 alin.1 din Normele privind constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului de protecţie a victimelor străzii puse în aplicare prin ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008 de la Fondul de protecţie a victimelor străzii, încheind un contract de mandat cu SC A. B. de A. SRL în vederea reprezentării în relaţia cu FPSV. În baza prevederilor acestor norme, Fondul a dat curs cererii de despăgubire pe care a soluţionat-o în cadrul dosarului de daună FPVS 562/09 şi în data de 23.03.2010 i-a achitat numitului P. I. suma de 23.712,31 lei cu titlu de despăgubiri.
În drept acţiunea se întemeiază pe art. 109 Cod pr.civ., Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului de protecţie a victimelor străzii, art. 25 din legea 32/2000 privind activitatea de şi supravegherea asigurătorilor, art. 998-999 Cod civil.
În susţinerea cererii au fost depuse următoarele acte: cererea de despăgubire, contractul de mandat nr. 335/09.11.2009 încheiat între SC A. B. de A. SRL şi P. I., autorizaţia de reparaţii, notificare adresată pârâtului privind solicitarea de despăgubiri de către P. I., devizul estimativ şi factura fiscală întocmite de SC E. A. SRL, raport de verificare, constatare şi avizare tehnică de daună întocmit de SC A. T. E. SRL, notificări adresate pârâtului şi SC A. B. privind cuantumul prejudiciului şi plata despăgubirilor, ordinele de plată prin care au fost achitate despăgubirile către SC A. B. de A. şi SC A. T. E. SRL.
Prin întâmpinare (fila 64) pârâtul a solicitat respingerea plângerii arătând că procesul verbal prin care s-a constatat vinovăţia sa în producerea accidentului a fost anulat prin sentinţa civilă 257/2010 a Judecătoriei Mediaş, pe care o depune în copie la dosar.
Nici una dintre părţi nu a propus alte probe în afara înscrisurilor depuse.
Analizând actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr.4117167/11.04.2009 întocmit de Postul de Poliţie M. numitul M. I. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 15 alin.5 din O.U.G. 195/2002 , art. 101 alin.1 pct.11 din O.U.G. 195/2002 şi art. 79 alin.1 lit.b din O.U.G. 195/2002 , cu amendă în cuantum de 1.200 lei, aplicându-se 10 puncte de penalizare .
Totodată s-a aplicat acestuia sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul .
În fapt s-a reţinut că la data de 30.10.2009 , orele 18,20 , numitul M. I. a condus tractorul rutier cu nr. de înregistrare – pe DN 14 B şi a tractat remorca cu nr. de înregistrare M.- , care nu purta plăcuţă cu nr. de înregistrare şi nu era prevăzută cu sistem de iluminare ; la km 44+340 a fost acroşat din spate de autoturismul cu nr. de înmatriculare – , care circula regulamentar, condus de P. I., şi nu s-a prezentat în termen de 24 ore la poliţie pentru întocmirea documentelor .
Numitul M. I. s-a adresat Judecătoriei Mediaş solicitând anularea procesului verbal întocmit. Instanţa a respins toate apărările petentului cu excepţia uneia şi anume agentul constatator nu a aplicat distinct sancţiunea pentru fiecare faptă comisă, făcând imposibilă verificarea legalităţii cuantumului amenzii. Cu alte cuvinte, instanţa a recunoscut existenţa faptelor, dar a anulat procesul verbal pentru nelegalitatea aplicării sancţiunii. Deoarece conducătorul auto vinovat de accident nu deţinea asigurare de răspundere civilă auto, victima i s-a adresat reclamantei în cauză pentru ca în temeiul Ordinului Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008 şi Legii 32/2000 să-l despăgubească.
Fondul a procedat în consecinţă, plecând de la evaluarea preliminară a pagubelor făcute de agentul constatator, urmată de Raportul de verificare tehnică întocmit de SC A. T. E. SRL. Toate aceste constatări au fost notificate pârâtului pentru a putea formula obiecţiuni, iar acesta a răspuns că nu este vinovat de producerea vreunui accident. Ulterior, au fost efectuate reparaţiile, s-a întocmit devizul final pe care reclamanta l-a achitat, regresându-se prin acţiunea de faţă împotriva pârâtului.
Apărarea acestuia în cauză s-a bazat exclusiv pe aspectul legal de anulare a procesului verbal prin care vinovăţia sa a fost reţinută. Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa care a analizat plângerea contravenţională a anulat procesul verbal pentru un motiv fără legătură cu situaţia de fapt sau vinovăţia petentului, ci pentru nelegalitatea aplicării sancţiunii. Prin urmare, este total greşit să afirmi că pârâtul este nevinovat de comiterea faptei, pentru că procesul verbal de contravenţie a fost anulat.
Analizând situaţia de fapt în sine şi condiţiile producerii accidentului ( a cărui existenţă propriu-zis nu poate fi contestată), instanţa reţine fără echivoc că pârâtul circula la volanul tractorului său cu nr. înregistrare – ce avea ataşată remorca cu nr. de înregistrare – , pe timp de noapte, fără a avea sistemul de iluminare în funcţiune. Acest aspect a condus inevitabil la producerea accidentului deoarece conducătorul autoturismului marca Ford cu nr. înmatriculare – , P. I. ce se deplasa în aceeaşi direcţie de mers nu a putut observa tractorul în timp util şi l-a lovit din spate. Imediat după impact, pârâtul după ce a constatat că nu sunt umane a părăsit locul accidentului înainte de venirea organelor de poliţie. Acest aspect a fost confirmat de martorul ocular M. V. C. ce a descris organelor de poliţie şi modul producerii accidentului ( fila 21 dosar 3544/2009 ataşat). Atitudinea pârâtului este oricum relevantă, deoarece acesta a plecat de la locul accidentului. Dacă admitem că se simţea nevinovat, în mod sigur ar fi rămas să explice organelor de poliţie situaţia de fapt şi să arate acestora că sistemul de iluminare funcţionează. Bineînţeles că ulterior această probă este imposibil de făcut, pârâtul având posibilitatea să-şi repare sistemul de iluminare, invocând că acesta funcţiona la data accidentului. Atitudinea unui şofer implicat într-un accident, de a părăsi locul faptei, trebuie să aibă drept consecinţă imposibilitatea acestuia de a dovedi ulterior aspecte ce puteau fi dezvăluite chiar în momentul impactului. Astfel, se creează precedentul extrem de periculos prin care nereguli ce conduc la producerea de prejudicii terţilor sunt ascunse şi remediate ulterior, făcând imposibilă aflarea adevărului. Recapitulând situaţia de fapt în cauză, pe DN 14 B se produce un accident între vehiculele numiţilor M. I. şi P. I., iar primul dintre ei părăseşte locul faptei. Organele de poliţie, prezente la faţa locului, analizând împrejurările accidentului şi coroborându-le cu declaraţiile martorului M. V. C. şi a şoferului autoturismului Ford P. I., a constatat vinovăţia numitului M. I..
Instanţa de judecată anulează procesul verbal întocmit pentru nelegalitatea aplicării sancţiunii, iar între timp reclamanta în cauză despăgubeşte pe numitul P. I., fără a şti de existenţa hotărârii de anulare a procesului verbal, nici acesta şi nici P. I. nefiind citaţi în cauză.
În speţa de faţă, pârâtul nu-şi face nici o apărare sub aspectul nevinovăţiei sale în producerea accidentului.
În aceste condiţii instanţa şi-a format convingerea că numitul M. I. trebuie obligat la plata către reclamantă a despăgubirilor rezultate din avarierea autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare -, precum şi a dobânzii legale aferente până la plata integrală a debitului.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanţa va obliga pe pârât şi la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi timbrul judiciar.
