I. Prin sentinţa penală nr. 554/9.03.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în ds. nr. 7741/180/2007 s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice ca nefondată şi a fost condamnat inculpatul Z.G., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod Penal la pedeapsa de 1 an închisoare şi s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b Cod Penal în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 Cod Penal.
În temeiul art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar în temeiul art. 82 Cod Penal s-a stabilit termen de incercare 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal. În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 14 , 346 Cod Procedură Penală raportat la art. 50 alin. 1,art. 55 alin. 1 şi art. 57 alin. 1 din L 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare a fost obligat asiguratorul SC O. SA Bacău să plătească moştenitorului parte civilă N.E.A. prin ocrotitorul legal N.D., suma de 700.000 lei, cu titlu de daune morale; către soţul supravieţuitor partea civilă N.D. suma de 200.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 700.000 lei cu titlu de daune morale. S-au respins celelalte pretenţii formulate de părţile civile, ca nefondate. S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales. În temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere faptul că în dimineaţa zilei de 21.11.2006 organele de poliţie au fost sesizate în legătură cu producerea unui eveniment rutier soldat cu pe DN2, la km 245+250 metri, pe raza com. S., în afara localităţii. S-a constatat că în accident au fost implicate autoturismul marca Dacia condus de inculpatul Z.G. şi autoturismul marca P., condus de N.N..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul Z.G. se deplasa cu autoturismul din direcţia Bacău, spre Adjud, având premergător accidentului o viteză de 101 km/h, iar victima N.N. se deplasa cu o viteză de 65 km/h din direcţia Adjud spre Bacău. Condiţiile meteo impuneau o viteză sub limita legală întrucât era ceaţă, umezeală şi vizibilitate redusă sub 50 metri.
Inculpatul Z.G. s-a angajat în depăşirea unui autoturism marca Logan trecând pe sensul de mers opus observând cu întârziere autoturismul P. care circula regulamentar prin sens opus. Partea vătămată N.N. care conducea autoturismul P. văzând manevra efectuată de inculpat a frânat şi a virat la dreapta spre banda de urgenţă pentru a-i lăsa acestuia loc. Inculpatul a virat spre banda de siguranţă din stânga, a derapat şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de N.N..
În urma impactului au suferit vătămări N.N. care conducea autoturismul marca P. şi pasagerii din autoturismul condus de inculpat, M.T., P.C. D. şi R.A.F.. Aceştia din urmă nu au solicitat certificate medico-legale şi nu au formulat plângeri penale împotriva inculpatului.
Partea vătămată N. N. a suferit o contuzie cerebrală gravă, fractură etaj anterior bază craniu, fractură claviculă stângă, fractură oase piramidă nazală care i-au pus în primejdie viaţa şi au cauzat o stare de comă gr.II, necesitând 90-100 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală f.29).
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto care a concluzionat că victima N.N. nu a putut evita accidentul, a respectat regulile de circulaţie impuse în zonă şi a iniţiat în mod corect manevra de evitare prin viraj dreapta şi frânare. În schimb inculpatul Z.G. putea evita accidentul dacă respecta regulile de circulaţie impuse în condiţiile meteorologice şi de trafic. Deplasarea cu viteză şi depăşirea autoturismului Logan fără a se asigura că nu deranjează circulaţie din sens opus a condus la coliziunea cu autoturismul P. care circula regulamentar pe banda de sens opus.
Situaţia de fapt s-a probat cu: proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului producerii accidentului, planşe foto, declaraţii reprezentant parte vătămată, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză medico legală, declaraţii martori M.I., I.D., M.T., P.C.D., R.A.F., declaraţii inculpat.
În cauză s-a reţinut vina exclusivă a inculpatului Z.G. în producerea evenimentului rutier, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.184 al. 2,4 Cod penal.
Audiat în instanţă inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
În cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată N.N. a decedat, fără a se stabili de către comisia medicală dacă decesul a intervenit ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului rutier şi motivat de faptul că după producerea accidentului rutier s-a stabilit că starea clinică a părţii vătămate era calificată drept sănătoasă, deşi în stare vegetativă, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă.
Un alt argument ce vine în sprijinul respingerii este acela că şansele ca partea vătămată să decedeze după terminarea procesului penal, la un interval mai lung sau mai scurt de timp, s-ar fi datorat aceloraşi cauze, situaţie în care procesul de faţă, fiind finalizat, nu s-ar fi putut reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. La individualizarea pedepselor prima instanţă a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal şi anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale precum şi atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret a faptei urmând să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa în baza art. 81 Cod Penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului şi s-a stabilit termen de încercare pentru inculpat în condiţiile art. 82 Cod Penal.
Moştenitorii părţii vătămate respectiv soţul şi fiul în vârstă de 8 ani, s-au constituit părţi civile în proces cu daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate pentru ameliorarea stării de sănătate, intervenţii chirurgicale, îngrijirea părţii vătămate pe o perioadă de 18 luni până la data decesului, alimentaţie, medicamente, asistenţă medicală, transport, modificarea locuinţei pentru amenajarea unei camere pentru partea vătămată şi îngrijitoarea acesteia şi daune morale pentru suferinţa psihică.
Din analiza documentaţiei depuse la dosar de partea civilă N.D. a rezultat că s-au efectuat cheltuieli efective pentru asigurarea unui climat potrivit desfăşurării în condiţii cât de cât normale a vieţii de familie în sumă de 200.000 lei, sumă în care intră şi diferenţa dintre veniturile obţinute de partea vătămată înainte de accident şi ulterior acestuia, diferenţa situându-se undeva la peste 1000 lei lunar.
Cu privire la acordarea daunelor morale, prima instanţă nu are o dovadă sau indiciu fizic în ceea ce priveşte întinderea acestora, însă a acordat daune într-un cuantum ridicat, fiind dovedit că partea vătămată a suferit şi un prejudiciu nepatrimonial, cel puţin de agrement, i s-a afectat capacitatea de muncă, a necesitat pentru vindecare un nr. ridicat de zile de îngrijiri medicale, i s-a adus atingere unor drepturi importante ocrotite de lege, dreptul la sănătate şi integritate fizică, la viaţa de familie şi socială, dreptul la muncă, toate aceste drepturi fiindu-i în mod evident afectate ca urmare a accidentului rutier, instanţa a admis aceste daune în parte şi a obligat asiguratorul la plata acestor daune.
La data producerii accidentului, autoturismul condus de către inculpat avea încheiată poliţă RCA la SC O. SA sucursala Bacău, motiv pentru care instanţa având în vedere contractul de încheiat între inculpat şi asigurator, faptul că acesta din urmă are ca obligaţie contractuală despăgubirea victimelor accidentului ori pe moştenitorii acesteia, pentru aspectele de mai sus a obligat asiguratorul la plata despăgubirilor civile arătate.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpatul şi apelanta asigurător O. S.A. Bacău.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nelegalităţii, motivat de faptul ă instanţa de fond nu a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească exact existenţa unei legături de cauzalitate între decesul victimei şi încadrarea juridică dată faptei iniţial prin actul de sesizare şi de asemenea a considerat că pedeapsa aplicată este excesiv de blândă.
Inculpatul a arătat că după repunerea cauzei pe rol a fost citat în mod greşit ca Z. în loc de Z.
Asigurătorul a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul nelegalei citări, în cauză a fost citată sucursala O. Bacău care nu are personalitate juridică şi de asemenea sub aspectul cuantumului ridicat al despăgubirilor acordate.
Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr.14/A/19.02.2010 analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, în baza art.379 pct.2 lit.b din C.pr.pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, apelantul inculpat Z.G. şi apelantul asigurator SC O. Vienna Insurance Group SA Bucureşti, a desfiinţat sentinţa apelată în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria Bacău cu menţinerea actelor procedurale până la data de 19.05.2008.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate sub aspectul nelegalei citări a inculpatului care pe toată durata cercetării judecătoreşti a fost citat cu numele de Z.G. în loc de Z.G. cum de altfel acesta se numeşte.
Procedând în acest fel, instanţa de fond a încălcat regulile procedurale referitoare la legala citare atât pentru inculpat cât şi pentru asigurătorul O. Vienna Insurance care a fost citat doar la sucursala din Bacău care nu are personalitate juridică.
III. Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs părţile civile N.D. şi N.E., car au arătat că inculpatul a fost prezent şi audiat de către prima instanţă şi a avut apărător ales, iar în ce priveşte asiguratorul, a fost citată sucursala Bacău, care semnat citaţiile şi avut mandat din partea societăţii din Bucureşti.
Curtea analizând motivele de recurs le constată întemeiate.
Conform prevederilor art.197 c.pr.pen. „(1) Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
(2) Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
(3) Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
(4) Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
În primul rând, nelegala citare nu este o nulitate absolută prevăzută de al.2 al art.197 care să atragă nulitatea din oficiu a unui act.
* În ceea ce îl priveşte pe inculpat, este adevărat că acesta a fost citat Z. în loc de Z., dar prin acesta nu i s-a produs nici o vătămare. Inculpatul a fost asistat de apărător ales şi a fost prezent în faţa primei instanţe, care la termenul de judecată din data de 18.02.2008 l-a audiat. Inculpatul ar fi avut posibilitatea, dacă se considera vătămat, ca pe parcursul judecăţii în faţa primei instanţe să arate că este trecut Z. în loc de Z., lucru care nu s-a petrecut.
Pe altă parte, chiar în declaraţia de apel, semnată de inculpat acest s-a trecut Z., şi nu Z. şi la primul termen cu procedură completă nu a invocat nelegala citare. De altfel, chiar în faţa instanţei de apel inculpatul a fost citat Z. şi nu Z..
** În ceea ce priveşte pe asigurator, la fila 65 dosar fond se află o cerere din partea sucursalei Bacău prin care se solicită copii după actele dosarului în vederea formulării unui punct de vedere. Deşi s-au eliberat actele solicitate, asiguratorul, respectiv sucursala Bacău, nu s-a prezentat în instanţă deşi a semnat procesele verbale de primire a citaţiilor. Nici o dată aceasta nu a invocat faptul că nu are personalitate juridică şi că ar fi trebuit citată societatea principală din Bucureşti.
În faţa instanţei de recurs s-a prezentat Decizia – fără număr şi dată – prin care societatea principală din Bucureşti împuterniceşte Şeful Agenţiei din Bacău să promoveze şi să semneze acţiuni şi cereri în justiţie şi să reprezinte societatea în faţa instanţelor de judecată.
Faţă de aceste aspecte, Curtea consideră că prin citarea sucursalei nu s-a creat o vătămare intereselor asiguratorului.
În consecinţă, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit. c c.pr.pen. va admite recursul declarat de părţile civile N.D. şi N.E. împotriva deciziei penale nr.14/A/19.01.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7741/180/2007 pe care o va casa şi va trimite cauza la această instanţă în vederea continuării judecării apelurilor.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
