Circumstante atenuante. Imposibilitatea retinerii. Circumstanţe şi stări (atenuante şi agravante)


Solicitarea generica de retinere a circumstantelor atenuante, în conditiile în care inculpatul a avut o atitudine oscilanta în timpul procesului, încercând sa denatureze adevarul pentru a împiedica tragerea sa la raspundere penala si din probe nu rezulta existenta împrejurarilor enumerate de art.74 Cod penal sau a altora, cu aceeasi valoare, nu este admisibila.

-art.74 si 76 Cod penal

Asupra apelului penal de fata;

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi a fost trimis în judecata, în stare de libertate, inculpatul Z.I., pentru savârsirea infractiunii de distrugere prevazute de art.217 alin.4 Cod penal

În fapt, s-a retinut ca, în data de 26.02.2009 inculpatul Z.I., cu intentie, a distrus prin incendiere bunuri de la locuinta partii vatamate P.A., producându-i pagube în valoare de 12.000 lei, prejudiciu nerecuperat.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

În data de 26.02.2009, inculpatul Z.I., întorcându-se la domiciliul sau, fiind sub influenta bauturilor alcoolice, a aprins, cu intentie, niste snopi de coceni din interiorul curtii partii vatamate, coceni ce se aflau rezemati de gardul din plasa ce desparte gospodaria lui de cea a partii vatamate P.A.

Focul s-a extins cu repeziciune distrugând prin incendiere mai multe bunuri din curtea locuintei partii vatamate P.A., respectiv baloti cu fân si lucerna, pasari din curtea partii civile, lemne, snopi coceni, 4 auto si anexe auto( piese).

Solutionând cauza, Judecatoria Calarasi prin sentinta penala nr.387 din 11.11.2009, în baza art.217 alin.4 Cod penal, a condamnat pe inculpatul Z.I., la 3 ani închisoare, pentru infractiunea de distrugere.

În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a,b Cod penal

Conform art.83 Cod penal a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala nr.521/2006 a Judecatoriei Calarasi, definitiva la 27.12.2006 prin Decizia Penala nr.280/2006, pedeapsa ce se adauga la pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta.

În final inculpatul executa 3 ani si 3 luni închisoare.

În conformitate cu prevederile art.998 a admis în parte pretentiile partii civile P.A.

A obligat inculpatul la plata catre partea civila a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale si a sumei de 12.000 lei daune materiale.

Conform art.191 al.1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 de lei reprezentând onorariu aparator din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond, analizând actele si lucrarile dosarului a constatat ca inculpatul este cel ce se face vinovat de savârsirea infractiunii de care este acuzat.

La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului, instanta de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevazute de art.72 Cod penal, respectiv dispozitiile partii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savârsite si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

La acestea se adauga elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului.

Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:

1.Se critica solutia de condamnare motivat de faptul ca nu s-a dovedit ca inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii de distrugere, prevazuta de art.217 alin.4 Cod penal

2. În subsidiar, în conditiile respingerii primului motiv de apel (si, implicit, a cererii de achitare formulata în baza art.10 lit.c Cod procedura penala), solicita reducerea pedepsei, prin retinerea si aplicarea de circumstante atenuante.

3. Pe latura civila, critica acordarea de daune morale si cuantumul daunelor materiale la care inculpatul a fost obligat deoarece nu s-au facut probe privind valoarea bunurilor incendiate.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de motivele de apel invocate, tribunalul constata urmatoarele:

Prin sentinta penala apelata, Judecatoria Calarasi a condamnat pe inculpatul Z.I. la 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.217 alin.4 Cod penal, retinând ca acesta a aprins cu intentie niste snopi de coceni din curtea partii vatamate P.A. (rezemati de gardul de plasa ce desparte proprietatile partilor).

Si la instanta de fond s-a formulat cerere de achitare în baza art.10 lit.c Cod procedura penala, întemeiata pe pozitia de nerecunoastere a inculpatului.

Apreciaza tribunalul ca materialul probator administrat în cauza a fost corect analizat si apreciat de instanta de fond, care a stabilit riguros situatia de fapt.

Pornind de la procesul-verbal de interventie 1/26.02.2009 întocmit de I.S.U. “Barbu Stirbei” Calarasi (care a stabilit locul focului, mijlocul de aprindere, primul material aprind si împrejurarea determinanta) si continuând cu celelalte probe administrate în cauza s-a stabilit ca apararea inculpatului este nefondata, conditiile meteorologice facând imposibila aprinderea accidentala a balotilor de coceni de la scântei provenite de la cuptorul de pâine din curtea locuintei inculpatului (adresa Centrului Meteorologic regional Muntenia nr.60/12.05.2009).

Martorii audiati în cauza au descris conduita inculpatului în momentele ulterioare izbucnirii incendiului si în zilele urmatoare, toti confirmând ca acesta si-a asumat fapta si ca a solicitat politistului din localitate sa-i puna catusele pentru ca el a provocat incendiul (lucru constatat si în procesul verbal încheiat la 26.02.2009 de agentul V.S.).

Apreciaza si tribunalul ca, raportat la focarul incendiului (situat la gardul despartitor dintre cuptorul de pâine din curtea inculpatului si gard este exclusa aprinderea accidentala a materialelor (paie/coceni) aceasta situatie, coroborata cu atitudinea subiectiva a inculpatului conturând vinovatia, în forma intentiei directe prevazuta de art.19 al.1 lit.a Cod penal.

Apreciind ca s-a retinut corect existenta elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de art.217 al.4 Cod penal si ca inculpatul este autorul acestei infractiuni, se va respinge primul motiv de apel.

2.Cea de-a doua critica vizeaza cuantumul pedepsei si solicitarea de retinere de circumstante atenuante, fara ca apararea sa indice în concret ce împrejurari pot avea în cauza aceasta valoare.

Apreciaza tribunalul ca nu se poate retine în favoarea inculpatului, niciuna dintre împrejurarile enumerate cu titlu exemplificativ în art.74 al.1 Cod penal si nu rezulta din probe alte situatii ce pot avea valoarea unor circumstante atenuante judiciare.

În ceea ce priveste cuantumul pedepsei, se constata ca pedeapsa aplicata este situata la limita minimului special prevazut de legea penala pentru infractiunea dedusa judecatii si ca s-au aplicat strict criteriile generale de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, în conditiile în care fapta prezinta grad ridicat de pericol social, a avut urmari importante pentru patrimoniul partii vatamate, iar inculpatul nu este la prima fapta penala (fapta a fost savârsita în termenul de încercare pentru care s-a suspendat executarea pedepsei de 3 luni închisoare, aplicata prin sentinta penala 521/2006 a Judecatoriei Calarasi, definitiva prin decizia penala 280/2006).

Pentru motivele de mai sus, apreciaza ca atât pedeapsa principala cât si cea accesorie au fost corect individualizate, iar modalitatea de (detentia) este singura posibila, în conditiile aplicarii art.83 Cod penal pentru pedeapsa anterioara.

3. S-a criticat solutia data laturii civile a cauzei în ceea ce priveste acordarea de daune morale, sustinându-se ca acestea nu sunt prezumate de lege.

Constata tribunalul ca instanta de fond a analizat si stabilit conditiile antrenarii raspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciul de natura nepatrimoniala produs partii vatamate, aprecierile cu privire la continutul acestui prejudiciu si cuantificarea reparatiei fiind pertinente si echitabile.

Se va îndeparta si critica vizând cuantumul daunelor materiale, suma stabilita cu titlu de despagubiri fiind concordanta cu probele administrate în cauza (acte, martori, proces-verbal de constatare la fata locului, proces-verbal de interventie al ISU Calarasi) chiar în lipsa unei expertize.

Pentru aceste motive, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedura penala urmeaza a respinge, ca nefondat, apelul inculpatului Z.I. declarat împotriva sentintei penale nr.387/2009 a Judecatoriei Calarasi.

Urmeaza a obliga inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 200 lei onorariu avocat oficiu si la 600 lei catre intimata parte civila, cheltuieli de judecata.