Cererea având ca obiect obligarea pârâtului de a-şi exprima consimţământul pentru schimbarea destinaţiei apartamentului proprietatea reclamanţilor trebuie analizată prin prisma prevederilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954 şi întrucât din probele administrate nu rezultă că exercitarea dreptului subiectiv de proprietate al reclamanţilor ar prejudicia exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului nu poate fi reţinut nici un motiv obiectiv pentru ca pârâtul să nu-şi dea acordul în sensul menţionat.
Prin sentinţa civilă nr.2899/21 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr.3072/2006 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii O. E. , O. V. şi SC C. R. SRL în contradictoriu cu pârâtul T.V.R. şi a fost obligat pârâtul să-şi exprime acordul pentru obţinerea de reclamanta SC C. R. COM SRL a autorizaţiei de construire pentru schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit situat în Tg. Mureş, B-dul l Decembrie, nr.86/C, ap. 7 şi 8, în spaţiu comercial – florărie, iar în caz de refuz hotărârea judecătorească urmând a ţine loc de consimţământul pârâtului în vederea schimbării destinaţiei, pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T. V. R. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingeri, cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282, 287 pct.2 Cod de procedură .
Reclamanţii şi SC C. R. C. SRL au formulat aderare la apel, solicitând admiterea apelului reclamanţilor şi modificarea parţială a sentinţei atacate, în sensul admiterii integrale a acţiunii civile introductive, aşa cum a fost aceasta formulată şi precizată în dosarele 3072/2006 şi 3392/2006 – conexate, ale Judecătoriei Tg. Mureş, respectiv obligarea pârâtului T.V.R. pentru exprimarea acordului în vederea obţinerii autorizaţiilor de construire, schimbarea destinaţiei din în spaţiu comercial şi funcţionare privind apartamentele în cauză, conform certificatului de urbanism nr.27/ 18 ianuarie 2006 eliberat de Primăria Tg. Mureş, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţelor de fond şi apel, totodată solicitându-se respingerea ca nefondat a apelului declarat de către pârât, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată .
In motivarea apelului s-a arătat că argumentaţia expusă în susţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă este contradictorie, astfel că, admiterea numai în parte, a acţiunii introductive, este o soluţie insuficientă pentru obţinerea autorizaţiilor solicitate, astfel că prin acţiunea civilă ce a format obiectul dosarului nr.3072/2006, s-a solicitat obligarea pârâtului la exprimarea acordului pentru eliberarea autorizaţiilor necesare în vederea schimbării destinaţiei apartamentului în spaţiu comercial, făcându-se expres referire la certificatul de urbanism nr. 27/18.01.2006, în care sunt menţionate lucrările ce urmează a fi efectuate, inclusiv calea de acces, în baza acestui certificat de urbanism fiind primite 7 avize de la autorităţile abilitate pentru construire, schimbare de destinaţie şi funcţionare, precum si acceptul exprimat de toţi proprietarii din imobil . Sa arătat că în dosarul nr.3392/2306, s-a solicitat exprimarea acordului pârâtului în vederea autorizării construirii, schimbării destinaţiei şi funcţionării spaţiului comercial făcându-se referire expresă la certificatul de urbanism şi a actelor anexate acestuia, fără ca instanţa, după conexarea dosarelor să analizeze conţinutul acestei cereri . Critica adusă hotărârii primei instanţe vizează faptul că deşi s-a admis obligarea pârâtului la exprimarea acordului pentru obţinerea autorizaţiei de construire, pentru schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit în florărie, nu s-a făcut referire la lucrările de construcţie enumerate în certificatul nr.27/ 18.01.2006, depus la dosar ca şi faptul că în mod nelegal s-a respins petitul privind obligarea la exprimarea acordului privind autorizarea funcţionării florăriei, cu toate că instanţa a fost sesizată cu această cerere şi era obligată să se pronunţe în sensul admiterii ei. Susţinerile pârâtului, pe de altă parte, nu au fundament juridic şi sunt formulate în scop şicanator, aprecierile primei instanţe cu privire la apărările pârâtului fiind în mod corect înlăturate .
Pârâtul a formulat întâmpinare faţă de apelul reclamanţilor, arătând că, caracterul imprecis al formulării acţiunii introductive nu poate fi suplinit de instanţa de fond câtă vreme reclamanţii nu fac vorbire de obligarea pârâtului la a-şi da acordul pentru construirea scării de acces la spaţiul comercial pe care reclamanţii intenţionau să-l amenajeze .
Reclamanţii apelanţi au formulat concluzii scrise, reiterând susţinerile cuprinse în declaraţia de aderare la apel.
Prin decizia civilă nr.12/11.01.2007, pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis apelul declarat de pârâtul T. R. V. împotriva sentinţei civile nr. 2899 din 21 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 3072/2006.
A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii şi SC C. R. SRL, în contradictoriu cu pârâtul T.R.V. în dosarul nr. 3072/2006 al Judecătoriei Tg. Mureş la care este conexat dosarul nr. 3392/2762/2006 al aceleiaşi instanţe.
A respins apelul declarat de reclamanţii şi SC C. R. SRL împotriva aceleiaşi hotărâri.
A obligat reclamanţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale, în sumă de 1505,15 RON, în favoarea apelantului T.V.R.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate şi având în vedere efectul devolutiv al căii de atac, conform art. 292, 295 Cod de procedură civilă, instanţa a constatat următoarele.
Reclamanţii şi SC C. R. C. SRL s-au adresat Judecătoriei Tg. Mureş cu două cereri, înregistrate sub nr. dosar 3072/2006 şi respectiv nr. 3392/2006, solicitând obligarea pârâtului T. V. R. la a-şi da acordul pentru eliberarea autorizaţiilor necesare în vederea schimbării destinaţiei apartamentului nr. 7, proprietate a reclamanţilor, situat în Tg. Mureş, B-dul l Decembrie 1918, nr.86/C, şi respectiv, obligarea pârâtului la a-şi exprima acordul pentru obţinerea autorizaţiei pentru schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit, ap. 7 şi 8, din spaţiu de locuit în spaţiu comercial . în ambele cereri deduse judecăţii se face referire la certificatul de urbanism nr.27/18.01.2006 emis de Primăria municipiului Tg. Mureş, însă din conţinutul acesteia nu reieşit pentru care dintre avizele şi studiile menţionate este necesar acordul pârâtului, în calitatea acestuia de vecin şi coproprietar asupra părţilor comune din imobil, cu excepţia specificatului „acord autentificat al tuturor coproprietarilor” . În ceea ce priveşte precizarea de acţiune, prin aceasta se solicită obligarea pârâtului să-şi exprime acordul pentru obţinerea de către reclamantă a autorizaţiei de construire necesare pentru schimbarea spaţiului, fără a se face referire la alte autorizaţii.
În consecinţă, sub acest aspect, tribunalul a considerat că în mod corect prima instanţă a apreciată ca nefiind nominalizate autorizaţiile necesare pentru schimbarea destinaţiei apartamentului, nu se putea dispune obligarea pârâtului la a-şi da acordul cu privire la nişe acte al căror conţinut şi natură nu sunt determinate, un acord în abstract.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul T. V. R. , tribunalul a considerat că nu sunt relevante criticile aduse în ceea ce priveşte conţinutul tabelului cuprinzându-i pe proprietarii imobilului, în speţă cele privitoare la semnăturile de pe acest tabele, întrucât obiectul acţiunii îl reprezintă obţinerea acordului său, acordul sau dezacordul celorlalţi având relevanţă doar în relaţia dintre aceştia şi reclamanţi. .
De asemenea, faptul că reclamanţii apelanţi au efectuat deja schimbările în cauză, nu poate duce la concluzia că cererea acestora este tardivă, câtă vreme este nevoie de autorizaţia de construcţie pentru ca lucrările să fie considerate a fi legal efectuate.
Pârâtul apelant nu a refuzat în mod expres exprimarea acordului vederea modificării destinaţiei spaţiului, arătând atât în faţa primei instanţe cât şi în declaraţia de apel că părţile nu s-au pus de acord asupra tuturor aspectelor concrete care vor rezulta din această schimbare . Prima instanţă a reţinut că modificarea solicitată de către reclamanţi nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al pârâtului, însă simplul fapt că natura activităţii ce urmează a se desfăşura nu presupune inconveniente majore pentru proprietatea pârâtului, nu impune concluzia că modificările structurale ale imobilului nu pot aduce atingere dreptului de proprietate al imobilului – de altfel pârâtul nu a invocat aspecte ce ţin de destinaţia concretă ce urmează a fi dată spaţiului de către reclamanţi – ci doar aspecte privind modul în care modificările ar afecta dreptul său de proprietate .
În contextul în care pârâtul apelant adresase mai multor instituţii o serie de cereri privitoare la inconvenientele produse prin racordarea unei conducte de scurgere menajeră direct la burlanul de colectare a ape meteorice, nu se poate considera că refuzul acestuia de a-şi da acordul pentru obţinerea autorizaţiei de construire este nejustificat şi nici că a priori, modificarea nu îi aduce nici un fel de prejudiciu ( după cum susţin reclamanţii în notificare ).
Este de observat este că, deşi pârâtul a amânat să-şi exprime acordul prin aceea că nu i-au fost prezentate planuri privitoare la modificări, reclamanţii au promovat acţiunea împotriva pârâtului înainte de a face demersuri privitoare la obţinerea acestor planuri – spre exemplu planul de situaţie emis de SC COMPANIA A. SA poartă data de „ mai 2006″, când tocmai prezentarea acestor planuri pârâtului este invocată de acesta în amânarea exprimării acordului. Mai mult, se poate considera că reclamanţii au acţionat cu rea credinţă, procedând la efectuarea modificărilor în lipsa acordului pârâtului, cu atât mai mult cu cât, pârâtul este singurul care poate aprecia cu privire la prejudiciul ce i sa-r aduce dreptului de proprietate prin efectuarea modificărilor, din probe, aşa cum a reţinut şi prima instanţă nereieşind că ar fi vorba de un abuz de drept.
Prin urmare, câtă vreme pârâtul şi-a exercitat dreptul de proprietate în limitele legii, obligaţia de a respecta dreptul de proprietate al pârâtului, concret de a-i prezenta modalităţile concrete de efectuare a modificărilor de structură ale imobilului le revenea acestora, pentru ca pârâtul să-şi poată exprima acordul în deplină cunoştinţă de cauză .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanţii O. V., O.E. şi SC C.R.C. SRL, care au solicit admiterea recursului, modificarea integrală a deciziei civile ataca, în sensul admiterii apelului, modificarea parţială a sentinţei civile atacate, în sensul admiterii integral a acţiunii civile introductive, obligarea pârâtuluiT.V.R., pentru exprimarea acordului în vederea obţinerii autorizaţiilor de construire, schimbarea destinaţiei din locuinţă în spaţiu comercial a apartamentului proprietate, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuieli de judecată ; respingerea de către pârât, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat următoarele:
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Deşi în considerentele deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că pârâtul „nu a refuzat în mod expres exprimarea acordului în vederea modificării destinaţiei spaţiului, arătând atât în faţa primei instanţe cât şi în declaraţia de apel că părţile nu s-au pus de acord asupra tuturor aspectelor concrete care vor rezulta din această schimbare”, totuşi apreciază că „simplul fapt că natura activităţii ce urmează a se desfăşura nu presupune incoveniente majore pentru proprietatea pârâtului nu impune concluzia că modificările structurale ale imobilului nu pot aduce atingere dreptului de proprietate al imobilului”. Instanţa de apel nu arată însă concret care ar fi atingerile care s-ar aduce dreptului de proprietate al pârâtului şi probele care duc la această concluzie. Se face referire la eventualele incoveniente care s-ar produce prin racordarea unei conducte de scurgere menajere la burlanul de colectare a apei meteorice, fără însă a se proba eventualul prejudiciu. Simplele sesizări ale pârâtului nu echivalează cu producerea prejudiciului sau încălcarea dreptului său de proprietate, cu atât mai mult cu cât nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel pârâtul nu a justificat acest prejudiciu. În această privinţă, recurenţii au depus adresa nr.1359/29.05.2006 emisă de SC Compania A. SA, prin care îşi dau avizul de extindere – modificare instalaţie interioară de canalizare nr.301/29.05.2006, cu precizarea că lucrarea se va executa conform proiectului 171/2006 elaborat de SC I. SRL (F.15-17).
A mai reţinut instanţa de apel că reclamanţii au acţionat cu rea-credinţă şi totuşi arată că „din probe, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nereieşind că ar fi vorba de un abuz de drept”.
Deşi instanţa de apel nu şi-a motivat în drept soluţia de admitere a apelului pârâtului şi respingerea acţiunii civile, art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în speţă, toată starea de fapt trebuia analizată prin prisma prev.art.3 din Decretul nr.31/1954. Din toate probele administrate nu rezultă că exercitarea dreptului subiectiv de proprietate al reclamanţilor ar prejudicia exercitarea dreptului de proprietate al pârâtului.
Singura problemă este amplasarea unei scări metalice prin care se face accesul în florărie şi care afirmă pârâtul ar obstrucţiona vizibilitatea intrării în spaţiul comercial aflat în apartamentul pârâtului. Din planşele fotografice depuse şi procesul verbal de cercetare la faţa locului nu rezultă starea de fapt expusă de pârât. Pe de altă parte, amplasarea şi construirea scării este o problemă care ţine de faza emiterii autorizaţiei de construcţie . Deşi construită, această scară se poate amplasa în altă parte a imobilului, nefiind încă eliberată autorizaţia pentru construirea ei. Acest aspect (exterior) nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte obiectul cauzei . S-a solicitat obligarea pârâtului să-şi exprime acordul pentru eliberarea autorizaţiilor necesare în vederea schimbării destinaţiei apartamentului şi nu pentru construirea scării exterioare, un astfel de petit neexistând iar instanţa nu se poate pronunţa extra petita.
Ca atare, prima instanţă în mod corect a apreciat că schimbarea destinaţiei apartamentului reclamanţilor nu afectează dreptul de proprietate al pârâtului, neexistând nici un motiv obiectiv pentru care acesta să nu îşi dea acordul în acest sens, cu atât mai mult cu cât şi apartamentului pârâtului a suferit o schimbare de destinaţie pentru care la momentul respectiv a obţinut acordul vecinilor.
Motivul de recurs prin care se invocă prev.art.304 pct.8 Cod pr.civilă şi se solicită modificarea deciziei şi admiterea apelului reclamanţilor nu este întemeiat. Atât prima instanţă cât şi cea de apel au făcut referire atât la acţiunea civilă iniţială cât şi la cererea din dosarul conexat şi au avut în vedere toate înscrisurile depuse de reclamant la dosar. Prin sentinţa pronunţată de prima instanţă s-a obligat pârâtul să-şi exprime acordul pentru obţinerea autorizaţiei de construire pentru schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit în spaţiu comercial-florărie, exact cum s-a solicitat în dosarul conexat. Acordul pârâtului pentru obţinerea autorizaţiei presupune implicit şi acordul său pentru funcţionarea florăriei.
În mod corect instanţa de apel şi prima instanţă s-au pronunţat în funcţie de actele nominalizate şi indicate de reclamanţi, respectiv : acordul ISC, aviz sanitar, aviz Energomur, aviz SC E., aviz SC Distrigaz . aviz SC Aquaserv plan de situaţie, certificat de urbanism nr.27 din 18.01.2006(f.80). De altfel, în acest certificat se prevede că documentaţia tehnică, pe baza căreia se va solicita eliberarea autorizaţiei de construire, va fi însoţită de următoarele avize şi studii …, printre altele acordul autentificat al tuturor coproprietarilor, cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire semnată de proprietari. Nu se prevede în certificatul de urbanism că e necesar acordul coproprietarilor pentru eliberarea tuturor autorizaţiilor necesare, ci doar a autorizaţiei de construire. Se mai prevede că certificatul de urbanism poate fi utilizat pentru obţinerea autorizaţiei de construire pentru obţinerea autorizaţiei de construire pentru zugrăvirea întregului imobil şi schimbarea destinaţiei spaţiului de locuit în spaţiu comercial unificare apartament 7 şi 8, amenajări interioare, amenajare acces, montare firmă. Se vorbeşte de amenajare acces şi nu de „construire scară metalică exterioară”, cum eronat susţin reclamanţii în cererea de recurs. Aceeaşi menţine există înserată şi în contractul de concesiune nr.45/2006 .
Sub acest aspect, Curtea concluzionează că în mod legal s-a respins apelul reclamanţilor, nefiind incident nici un motiv de nelegalitate din cele prev.de art.304 Cod pr.civilă, nici motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod pr.civilă.
Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea, constatând că în speţă sunt incidente motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 şi 9 Cod pr.civilă, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă a admis recursul declarat de reclamanţi şi a modificat în parte decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârât, în conformitate cu prev.art.296 Cod pr.civilă .
Ca o consecinţă a respingerii apelului, având în vedere prev.art.274 Cod pr.civilă, a eliminat din decizia recurată menţiunea privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului, în ambele faze procesuale.
