Conform dispoziţiilor art. 161 Cod pr. civilă când instanţa constată lipsa dovezii privind calitatea de reprezentant poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri şi dacă lipsurile nu se îndeplinesc va anula cererea de chemare în judecată.
Din moment ce mandatara reclamantului s-a conformat solicitărilor instanţei acoperind lipsurile menţionate prin prisma dispoziţiilor legale sancţiunea anulării cererii nu poate fi aplicată.
În condiţiile în care prima instanţă nu s-a pronunţat faţă de toate părţile din proces sunt incidente prevederile art. 297 Cod pr. civilă şi se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin contestaţia înregistrată la 25 aprilie 2006 la Tribunalul Mureş, reclamantul C. B. prin mandatara B. A. în contradictoriu cu Comuna Ernei şi Statul Român prin Bucureşti, a solicitat constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei Dispoziţiei nr.320 din 15 martie 2006 emisă de Primăria comunei Ernei şi recunoaşterea dreptului de proprietate a reclamantului asupra imobilului expropriat după cum reiese din dispoziţia primarului prin hotărârea judecătorească care să ţină loc de certificat de proprietar în vederea întabulării dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr.2790 din 5 decembrie 2006, a anulat contestaţia reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Conform Dispoziţiei nr.320 din 15.03.2006, Primarul comunei Ernei a dispus respingerea cererii reclamantului prin care acesta a solicitat restituirea în natură şi acordarea despăgubirilor prin echivalent pentru imobilul unde funcţionează Şcoala Generală Ernei împreună cu terenul intravilan – 5,20 ha şi a anulat Dispoziţia nr.982/2005.Prin această dispoziţie s-a mai reţinut că verificând situaţia juridică a imobilului identificat precum şi actele doveditoare anexate, fabrica de cărămizi şi terenul de 2,98 ha nu poate fi restituite deoarece solicitantul nu are română.
La termenul de judecată din 15.06.2006 instanţa a pus în vedere mandatarului reclamantului să facă dovada mandatului său. La 20.09.2006 a fost depusă la dosarul cauzei traducerea autorizată a unei împuterniciri precum şi o judiciară care însă viza o altă persoană.
La dosarul cauzei mandatara a mai depus o împuternicire care însă a fost apreciată ca neîndeplinind formele legale de şi legalizare, în sensul lipsei apostilei.
Apreciind asupra celor de mai sus văzând dispoziţiile art.82 şi 83 C.pr.civ. raportat la art.133 C.pr.civ. instanţa de fond a anulat contestaţia formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul prin mandatar B. A.
Apelantul a arătat în esenţă că, prevederile art.133 alin.2 C.pr.civ., lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea relativă, legiuitorul creând un regim juridic particular în sensul în care această lacună poate fi întrunită până în ziua acordării cuvântului în fond. Din acest punct de vedere apelantul prin mandatară a arătat că este greşită soluţia pronunţată de instanţă prin prisma dispoziţiilor art.161 C.pr.civ.
Lipsa apostilei nu poate constitui şi nu este temei de nulitate absolută întrucât potrivit Convenţiei de la Haga aceasta atestă veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul sau după caz, identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acel act. Potrivit disp.aet.161 alin.2 C.pr.civ., şi aceste solicită ale instanţei au fost îndeplinite până la închiderea dezbaterilor fiind respectate astfel prevederile art.161 alin.2 C.pr.civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, curtea a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Contestaţia formulată de reclamant prin mandatară a fost depusă la data de 25 aprilie 2006. Ulterior la solicitarea instanţei, aceiaşi mandatară a depus la dosarul cauzei , dovada împuternicirii date de reclamant precum şi procurile speciale şi judiciare prin care la rândul său mandatara a împuternicit o altă persoană să efectueze demersurile judiciare vizând imobilul revendicat de reclamant. Solicitările ulterioare ale instanţei privitoare la calitatea mandatarei precum şi cetăţenia română a reclamantului au fost satisfăcute fiind depuse la dosarul cauzei (fila 79), împuternicirea tradusă şi legalizată dată de reclamant în anul 1998 şi apostilată în 2006.
Potrivit dispoziţiilor art.161 C.pr.civ. când instanţa constată lipsa dovezii privind calitatea reprezentantului (mandatarului), poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol instanţa anulează cererea de chemare în judecată dacă aceste lipsuri nu se îndeplinesc.
Aşa cum rezultă din cuprinsul actelor aflate la dosar, mandatara reclamantului s-a conformat solicitărilor instanţei acoperind lipsurile constatate de aceasta astfel că sancţiunea anulării cererii prin prisma dispoziţiilor legale citate, nu putea fi aplicată.
Raţionamentul instanţei este defectuos în sensul în care apreciază că împuternicirea depusă în traducere autorizată abia la 31 martie 2006 nu este suficientă întrucât acceptând un astfel de punct de vedere, dispoziţiile art.161 C.pr.civ. nu şi-ar mai găsi aplicarea. Prima împuternicire dată de către reclamant datează din anul 1998, această împuternicire există, valabilitatea ei nu a fost contestată de nicio parte ori, a considera că nu este validă pentru că a fost dată cu trei ani înaintea apariţiei legii, nu este un argument pertinent. Este de notorietate că legile cu caracter reparator atât în ceea ce priveşte terenurile agricole cât şi în ceea ce priveşte construcţiile datează din anul 1991, 1995, 1997, 2000, 2001 şi în fine 2005.
Hotărârea este criticabilă şi din alte puncte de vedere.
Instanţa de fond nu s-a preocupat de obiectul acţiunii şi părţile chemate în judecată. Astfel, nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţi procesual pasive a Ministerului Finanţelor şi mai mult nu s-a pronunţat în nici un fel prin hotărâre faţă de această parte.
Pe parcursul derulării procesului procedura de citare cu Primarul comunei Ernei nu a fost realizată niciodată.
Având în vedere cele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art.297 C.pr.civ., instanţa a admis apelul declarat, a desfiinţat integral hotărârea atacată şi a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei Tribunalului Mureş.
Instanţa de rejudecare va verifica pe fond pretenţia reclamantului şi va examina în condiţiile procedurii de citare legal îndeplinită, excepţiile şi cererile formulate de părţi
