Momentul de la care debitorul obligaţiei de întreţinere în favoarea copilului minor este obligat la plată îl constituie data introducerii cererii de chemare în judecată, dacă nu există alte criterii de care să se ţină seama.
În consecinţă , în mod greşit , instanţa de apel a instituit în sarcina pârâtului obligaţia de plată a pensiei de întreţinere începând cu o altă dată, din considerentele deciziei recurate nerezultând motivul pentru care a fost aleasă această dată.
Prin sentinţa civilă nr.1848 din 05.12.2005, pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.2291/2005 s-a respins acţiunea civilă înaintată de reclamanta M.A.S. împotriva pârâtului M.G.M. şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională înaintată de pârât.
Prin decizia civilă nr.314/15.09.2006 pronunţată în dosarul nr.1057/2006 Tribunalul Mureş a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sus-menţionatei hotărâri, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă, şi în consecinţă a desfăcut din vina ambilor soţi căsătoria încheiată la data de 27.10.1990 în Reghin, a dispus reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei acela de „O.”, a încredinţat reclamantei, spre creştere şi educare, pe minora D. – V. , născută la data de 26.09.1989, a obligat pârâtul la plata către reclamantă cu titlu de de întreţinere în favoarea minorei, a sumei de 750.000 lei lunar, începând cu data de 16.02.2005 şi până la majoratul acesteia, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 244,2 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată, a menţinut celelalte dispoziţii a hotărârii apelate şi a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Man Gheorghe Marcel împotriva aceleiaşi hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului în sensul modificării datei privind pensia de întreţinere, din 16.02.2005 în 14.09.2005.
În motivarea recursului, a arătat că la data de 14.09.2005 intimata a înregistrat la Judecătoria Reghin cererea de chemare în judecată sub nr.2291/2005. Minora s-a aflat în întreţinerea lui până la data introducerii acţiunii de divorţ.
În drept, a invocat prev.art.299-316 Cod pr.civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu , conform cu prev.art.306 alin.2 Cod pr.civilă, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.A.S. a fost înregistrată sub nr.2291/2005 la Judecătoria Reghin în data de 14.09.2005.
Instanţa de apel a instituit în sarcina pârâtului obligaţia de plată a pensiei de întreţinere începând cu data de 16.02.2005. Din considerentele deciziei recurate nu rezultă motivul pentru care a fost aleasă această dată.
Practica judiciară este constantă în stabilirea momentului de la care debitorul este obligat la plata pensiei de întreţinere, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată, dacă nu există alte criterii de care să se ţină seama.
Chiar reclamanta a solicitat, în cererea introductivă , obligarea pârâtului „de la data introducerii acţiunii” (petitul nr.4).
Faţă de cele ce preced , constatând incidenţa motivului de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă , Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, a admis recursul declarat de pârât şi a modificat în parte decizia atacată în sensul că a obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere începând cu data de 14.09.2005.
