C. muncii, art. 40 alin. (1) lit. b), art. 42-44
Prerogativa organizatorică privind desfăşurarea activităţii aparţine angajatorului, acesta având dreptul de a stabili atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condiţiile legii, conform art. 40 alin. (1) lit. b) C. muncii.
Una dintre particularităţile postului de operator primiri clienţi în agenţie, potrivit fişei postului, consta în gestionarea şi actualizarea bazei de date a clienţilor, atribuţie nerespectată de salariată la unitatea la care a fost delegată, fiind de natură a determina legalitatea măsurii desfacerii contractului individual de muncă al salariatei.
C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 7993 din 2 decembrie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 2261/08.03.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de contestatoarea N.D. în contradictoriu cu intimata Banca B., a fost anulată decizia de concediere nr. 1429/13.04.2010, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior emiterii deciziei de concediere şi a fost obligată intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale şi a beneficiilor financiare de care ar fi beneficiat în calitate de salariat de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la efectiva reintegrare; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de lei şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că N.D. a fost angajata pârâtei pe perioadă nedeterminată în baza contractului individual de muncă nr. 3/01.01.2000, iniţial pe postul de administrator
produse sau servicii bancare, apoi, la data concedierii disciplinare, pe postul de operator ghişeu universal. Prin decizia nr. 1429/13.04.2010, s-a dispus sancţionarea contestatoarei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, începând cu 13.04.2010.
Analizând, din punct de vedere al legalităţii, decizia nr. 1429/ 13.04.2010 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus concedierea contestatoarei în temeiul art. 263 şi 264 alin. (1) lit. f) şi art. 268 C. muncii, instanţa a reţinut că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii.
S-a reţinut astfel că decizia de concediere nr. 1429/13.04.2010 a fost emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă de către conducerea societăţii despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei – conducerea societăţii fiind sesizată prin referatele din data de 16.03.2010; a fost descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, constând în refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu dispuse de către conducerea angajatorului prin decizia nr. 1386/15.03.2010, în sensul de a acorda suportul necesar pentru reactivarea clienţilor inactivi pe grupul de Nord-Est, au fost precizate prevederile din contractul de muncă şi contractul colectiv de muncă încălcate de salariat, au fost indicate temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă sancţiunea, termenul şi instanţa competentă la care poate fi contestată decizia. Decizia a fost comunicată personal, la 13.04.2010.
S-a reţinut de către instanţa de fond că, prin decizia nr. 1429/13.04.2010, societatea intimată a dispus sancţionarea, în temeiul art. 264 alin. (1) lit. f) C. muncii şi a capitolului 2 pct. 2.4 din Instrucţiunea N9I4, cu desfacerea contractului individual de muncă al angajatului pentru nerespectarea obligaţiei de a acorda suportul necesar pentru reactivarea clienţilor inactivi pe grupul de Nord-Est, încălcând în acest mod dispoziţiile din Codul de deontologie, contractul individual de muncă, Instrucţiunea N9I4 şi contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere şi faptul că, anterior acestei sancţiuni, contestatoarea a mai fost sancţionată cu avertisment şi reducerea salariului.
Contestatoarea, începând cu 01.02.2010, a fost trecută pe postul de operator ghişeu universal şi, conform fişei postului, avea următoarele obligaţii: efectuarea de operaţiuni curente la instrucţiunile clienţilor conform procedurilor de lucru, primirea şi verificarea documentelor aferente operaţiunilor clienţilor şi transmiterea acestora în back-of-fice pentru prelucrare, verificarea existenţei documentelor aferente
operaţiunilor efectuate, transmiterea documentelor spre supervizare, emiterea de operaţiuni sau extrase decont la cererea clienţilor, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor şi a datelor referitoare la conturi şi operaţiuni efectuate, gestionarea numerarului pentru postului său, utilizarea corectă a casei de fier, asigurarea vânzării produselor şi serviciilor simple către clienţi.
Prin decizia nr. 1386/15.03.2010 a directorului executiv s-a dispus delegarea, pe o perioadă de 60 de zile, a atribuţiilor şi responsabilităţilor aferente funcţiei operator primire clienţi cu unica atribuţie de a actualizare baza de date a clienţilor băncii. Contestatoarea a refuzat îndeplinirea acestor atribuţii, considerând că a operat o modificarea a contractului său de muncă. Conform fişei postului de operator primire clienţi, post liber la data emiterii deciziei nr. 1386/15.03.2010, această funcţie are ca atribuţii: asigură primul contact cu clienţii/vizitatorii şi îi îndrumă după cerinţe către serviciile sau interlocutorii vizaţi, asigură promovarea produselor şi serviciilor, redirijarea fluxurilor de clienţi, stabilirea întâlnirilor în agenda consilierilor de clientelă, ajută la reuşita operaţiunilor de marketing desfăşurate în spaţiul de primire, iar la particularităţi ale postului are prevăzută actualizarea
bazei de date a clienţilor.
Din analiza celor două fişe de post nu rezultă ca, în speţă, contestatoarea să fi avut ca responsabilitate actualizarea bazei de date a clienţilor băncii.
Instanţa a analizat în ce măsură dispoziţia dată de angajator reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei. S-au avut în vedere dispoziţiile art. 41 C. muncii, apreciindu-se că, în raport de decizia de concediere, rezultă că, în speţă, contestatoarei i s-a modificat temporar felul muncii prin faptul că i s-au dat, pentru o perioadă de 60 de zile, atribuţii specifice unui alt post printr-o decizie internă a angajatorului, în condiţiile în care, anterior acestei decizii, nu a fost modificată şi fişa postului în con-
cordanţă cu atribuţia nou impusă. In fişa postului de operator primire clienţi există prevăzută o asemenea responsabilitate, dar acest post nu era ocupat la momentul emiterii deciziei nr. 1386/15.03.2010, iar angajatorul nu a introdus accastă responsabilitate în fişa postului de operator ghişeu universal, justificând că era necesară actualizarea bazei de date a clienţilor, împărţind astfel această responsabilitate între toţi operatorii de ghişeu universal.
Instanţa nu a reţinut susţinerea că angajatorul poate, în virtutea atributului organizatoric conferit de lege exclusiv în portofoliul său, să
modifice unilateral şi temporar felul muncii fără acordul angajatului. Delegarea atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice unui alt post, fară acordul angajatului sau fară modificarea atribuţiilor şi responsabilităţilor din fişa postului angajatului, reprezintă o modificarea a felului muncii. Nu se poate reţine opinia pârâtei că doar modificarea unei clauze a contractului individual de muncă cu privire la funcţie echivalează cu o modificare a contractului individual de muncă. Nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă schimbarea postului salariatului în cadrul aceleiaşi funcţii, cu condiţia ca posturile să fie identice sau similare, dar, în speţa de faţă, posturile nu sunt nici măcar similare.
Nu este vorba în cauză nici doar despre o schimbare a condiţiilor concrete de muncă, pentru că această schimbare trebuie să se facă în cadrul aceluiaşi post, or, în speţă s-a făcut o schimbare temporară a postului prin atribuirea unor atribuţii specifice unui alt post. Nu se poate reţine în speţă că ar fi vorba despre faptul că ocupaţia salariatului prevăzută în contractul individual de muncă a rămas neschimbată, acesta exercitând doar o atribuţie specifică postului său, iar angajatorul a stabilit, conform prevederilor legale, preluarea unor sarcini prevăzute în fişa postului său în sarcina altui compartiment cu diminuarea atribuţiilor ce-i revin angajatului.
Angajatorul poate, în virtutea prerogativei organizatorice, să stabilească atribuţiile pentru fiecare angajat în condiţiile legii, dar, în situaţia dată, angajatorul nu a stabilit atribuţiile pentru contestatoare cu respectarea dispoziţiilor legale; procedura pe care trebuia să o urmeze angajatorul era aceea de a modifica în prealabil fişa postului pentru funcţia de operator ghişeu universal, urmând ca apoi să solicite contestatoarei îndeplinirea noilor obligaţii prevăzute în fişa postului. Neprocedând astfel, angajatorul a exercitat prerogativa organizatorică în mod abuziv şi a încercat modificarea felului muncii contestatoarei fără a avea acordul acesteia. Faptul că angajata a deţinut funcţia de operator primire clienţi nu îl îndreptăţea pe angajator să oblige angajata a executa responsabilităţile din fişa postului acestei funcţii.
La particularităţile fişei postului reclamantei este prevăzut că aceasta execută şi sarcini şi responsabilităţi specifice încredinţate colaboratorului în completarea celor ce corespund funcţiei ocupate, dar angajatorul nu a dovedit cu fişa postului colaboratorilor acestei funcţii că sarcina nouă încredinţată acesteia, aceea de actualizare bază de date clienţi, se încadra la acest capitol, reclamanta având drept colaboratori în bancă consilierii de clientelă, casierii şi mana-
gcrii, aceste categorii de angajaţi fiind menţionate în fişa postului la capitolul contacte interne, operatorii de primire clienţi nefiind printre colaboratorii interni ai postului reclamantei.
Este adevărat că în procedura de lucru a băncii, N3D1/16.10.2008, se prevede că se instituie pentru personalul băncii care gestionează relaţia cu clientela de a acţiona în continuare pentru actualizarea permanentă a datelor, dar această obligaţie se referă la portofoliul propriu de clienţi, iar reclamanta nu a fost sancţionată pentru că a refuzat actualizarea bazei de date privitoare la proprii clienţi, ci pentru că a refuzat actualizarea bazei de date a tuturor clienţilor sucursalei D.
Instanţa a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de lei, deoarece nu rezultă din probatoriul administrat să existe un prejudiciu moral suferit de reclamantă, care ar da dreptului acesteia la despăgubiri morale, prejudiciul moral trebuind dovedit ca orice alt fel de prejudiciu, doar cuantumul despăgubirilor fiind lăsat la aprecierea instanţei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs motivat şi în termen intimata Banca B.
In motivarea recursului, recurenta a arătat că la baza raţionamentului juridic expus de instanţa de fond în sentinţa recurată stă ipoteza total eronată de la care a pornit instanţa, care, rezumându-se la a compara cele două fişe de post corespunzătoare celor două locuri de muncă distincte (cea a operatorului G. – post pe care îl ocupa contestatoarea şi cea a operatorului primire clienţi pe care s-a dispus delegarea, n.n.) şi speculând modul general de redactare a acestora şi mai ales faptul că activitatea de „gestionare/actualizare a bazei de date a clienţilor” nu se regăseşte expres prevăzută decât la capitolul „Particularităţi ale postului ocupat” din Fişa postului operatorului primire clienţi, a concluzionat că, în speţă, nu a fost vorba despre o delegare în înţelesul dispoziţiilor art. 43 C. muncii, ci despre o modificare unilaterală a felului muncii. Mai arată că, atât prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, cât şi cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, a învederat că activitatea de actualizare a bazelor de date cu clienţii băncii era specifică inclusiv operatorilor de ghişeu universal, funcţie pe care o deţinea şi contestatoarea. (…)
Cum potrivit fişei postului, toţi operatorii de ghişeu universal aveau ca responsabilitate principală „efectuarea operaţiunilor curcntc la instrucţiunile clienţilor persoane fizice, conform procedurilor de lucru în vigoare”, iar cum procedurile interne de lucru impuneau
ca de fiecare dată când un client solicita efectuarea unei operaţiuni, operatorul de ghişeu să procedeze mai întâi la actualizarea datelor acestuia, rezultă că această operaţiune, de „actualizare a bazelor de date a clienţilor Băncii”, era, într-adevăr, o operaţiune specifică şi funcţiei de operator ghişeu universal, iar raţionamentul instanţei a fost unul fundamental greşit. (…)
Cum la nivelul Sucursalei D. postul de operator primire clienţi era neîncadrat, pentru încadrarea în termenul impus de B.N.R., recurenta, în temeiul prerogativei stabilite de dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. b)
C. muncii, a decis că cel mai eficient ar fi ca de această activitate, de actualizare a bazei de date a clienţilor, să se ocupe în exclusivitate o singură persoană, atât pentru a exista o interpretare unitară a procedurii interne privind această operaţiune, cât şi pentru a responsabiliza mai mult persoana ce urma a fi desemnată pentru a finaliza această operaţiune. Menţionează recurenta că pentru această operaţiune era nevoie de o persoană cu experienţă în utilizarea aplicaţiilor informatice ale băncii, care să satisfacă exigenţele de acurateţe şi exactitate a informaţiilor ce trebuiau introduse în baza de date cu clienţi gestionată de bancă şi, bineînţeles, o persoană familiarizată cu această procedură de actualizare a bazei de date a clienţilor, respectiv o persoană care exercita astfel de operaţiuni zilnic, cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor curente de serviciu.
Recurenta precizează că în atare condiţii a hotărât ca, în temeiul art. 43 C. muncii, intimata-contestatoare să execute o perioadă de 60 de zile strict accastă sarcină, care era una corespunzătoare atribuţiilor sale de serviciu, însă nu la locul ei de muncă, care era ghişeul operatorului de ghişeu universal (având în vedere ca în această perioadă contestatoarea nu ar mai fi lucrat deloc cu publicul), ci într-un alt loc de muncă, respectiv în spaţiul destinat operatorului primire clienţi.
Menţionează că decizia de delegare nr. 1386/15.03.2010 a fost comunicată salariatei la data de 15.03.2010, explicându-i-se urgenţa acestei activităţi de actualizare a bazei de date, caracterul temporar al modificării locului muncii, precum şi faptul că această delegare nu presupune în niciun caz modificarea drepturilor salariale sau a funcţiei şi felului muncii, însă aceasta a refuzat să execute dispoziţia angajatorului, motivând că, în opinia ei, această delegare echivalează cu o retrogradare în funcţie. (…) Pentru fapta sa de insubordonare constând în refuzul de a executa ordinele şi dispoziţiile angajatorului comunicate prin decizia de delegare nr. 1386/15.03.2010, salariata a
fost cercetată disciplinar, iar în final, prin decizia nr. 1429/13.04.2010, s-a dispus concedierea disciplinară a salariatei, decizie cu privire la care instanţa de fond a apreciat că respectă toate condiţiile de formă şi conţinut reglementate de art. 268 alin. (2) C. muncii.
Unicul argument avut în vedere de instanţa de fond pentru a anula decizia de sancţionare disciplinară a fost acela că în fişa de post a contestatoarei nu se regăseşte activitatea de „actualizare a bazei de date a clienţilor Băncii”, aşa cum aceasta este specificată în mod distinct la particularităţile postului de operator primire clienţi, apreciindu-se astfel că nu poate fi vorba despre o delegare, întrucât activitatea pe care urma să o presteze contestatoarea în noul loc de muncă nu era una corespunzătoare atribuţiilor de serviciu ale postului deţinut de aceasta (cel de operator ghişeu universal), sugerându-se că, dacă s-ar fi procedat în prealabil la completarea fişei postului operatorului ghişeu universal şi cu activitatea de actualizare a bazei de date a clienţilor, măsura delegării ar fi fost legală, iar angajatorul ar fi fost îndreptăţit să o sancţioneze disciplinar pe contestatoare pentru neexecutarea ei.
Consideră recurenta că raţionamentul instanţei de fond este greşit, având în vedere că operatorii de ghişeu universal aveau ca atribuţii de serviciu inclusiv actualizarea bazei de date a clienţilor (cum rezultă din cele două proceduri interne de lucru ale acestora, mai sus-pre-zentate) şi, prin urmare, prin decizia de delegare nu s-a modificat nicidecum „felul muncii”. Mai arată recurenta că raţionamentul primei instanţe este absurd şi încărcat de un formalism exagerat. Niciodată fişa postului nu va putea include absolut toate operaţiunile pe care trebuie să le execute un salariat cu ocazia exercitării atribuţiilor de
serviciu. In fişa postului, de regulă, sunt menţionate doar activităţile principale specifice postului respectiv, totalitatea operaţiunilor ce trebuie executate în cadrul unei anumite activităţi regăsindu-se de cele mai multe ori reglementate doar în cadrul procedurilor/instrucţiunilor
interne de lucru ale angajatorului. In speţă, principala activitate pe care o desfăşura contestatoarea pe postul de operator ghişeu universal era cea de „efectuare operaţiuni curente la instrucţiunile clienţilor persoane fizice conform procedurilor de lucru în vigoare”, iar aceste proceduri interne prevedeau că toţi operatorii ghişeu universal, în relaţia cu clienţii Băncii, aveau ca obligaţie de serviciu şi pe cea de actualizare a bazei de date cu aceştia. Prin urmare, prin trimiterea făcută de angajator, în fişa postului, la procedurile interne de lucru (care pot suferi în decursul timpului tot felul de modificări/completări,
atât în funcţie de interesul comercial al angajatorului, cât şi în funcţie de alţi factori externi puterii decizionale a acestuia), s-a reglementat faptul că salariaţii respectivi nu au ca obligaţii de serviciu doar activităţile prevăzute în fişa postului cu caracter general, ci şi pe toate acelea la care fişa postului face trimitere, respectiv toate activităţile curente prevăzute în normele interne sau legislaţia specifică aplicabilă domeniului respectiv de activitate.
Deşi prima instanţă a remarcat că „în procedura de lucru a băncii N3D1/16.10.2008 este prevăzut că se instituie pentru personalul băncii care gestionează relaţia cu clientela a acţiona în continuare pentru actualizarea permanentă a datelor”, totuşi consideră în mod neîntemeiat că, având în vedere faptul că „această obligaţie se referă la portofoliul propriu de clienţi”, decizia de sancţionare este nelegală, întrucât „reclamanta nu a fost sancţionată pentru că a refuzat actualizarea bazei de date privitoare la proprii clienţi, ci că a refuzat actualizarea bazei de date a tuturor clienţilor sucursalei D.”.
Insă, în primul rând, cerinţa art. 43 C. muncii constă în aceea că lucrările sau sarcinile executate de salariat la locul de muncă pe care s-a dispus delegarea să fie corespunzătoare atribuţiilor de serviciu ale celui detaşat şi nu exclusiv acele atribuţii, respectiv doar cele de actualizare a bazelor de date ale clienţilor pe care cel detaşat îi are în portofoliu, aşa cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
Precizează recurenta şi faptul că salariaţii săi nu au un portofoliu propriu de clienţi, cum a apreciat instanţa de fond, toţi clienţii fiind ai băncii, iar obligaţia salariaţilor de a răspunde cerinţelor şi solicitărilor acestora se referă la clienţii băncii, şi nu doar la cei din „portofoliul lor”.
Analizând recursul dcclarat prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin decizia nr. 1429/13.04.2010, intimata-contestatoare a fost sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se refuzul acesteia de a îndeplini sarcina de serviciu primită de la conducerea băncii prin decizia nr. 1386/15.03.2010, prin care s-a dispus ca, pentru o perioadă de 60 de zile, salariata, operator ghişeu universal în cadrul Sucursalei D., să exercite atribuţiile specifice funcţiei conform C.O.R. de referent bancă – COR241514, asimilată în bancă cu funcţia de operator primire clienţi în cadrul Sucursalei
D. La momentul emiterii deciziei de delegare, potrivit organigramei
Sucursalei Nord-Est, datată 15.03.2010, postul de operator primire clienţi nu era ocupat, ci era vacant.
Decizia de delegare a fost emisă, astfel cum rezultă şi din decizia de concediere, în contextul punerii în aplicare a instrucţiunilor şi precizărilor cuprinse în Regulamentul nr. 9/2008 al B.N.R., astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 16/2009 al B.N.R., şi a prevederilor normei interne N3D1 – Directiva nr. 1 privind programul
B. de cunoaştere a clientelei, prevenirea spălării banilor şi combaterea utilizării băncii în scopul finanţării actelor de terorism, luându-se astfel decizia actualizării bazei de date a clienţilor băncii şi stabilindu-se ca, pentru celeritatea şi corectitudinea efectuării acestei operaţiuni, de aceste activităţi să se ocupe în exclusivitate un salariat din cadrul sucursalei, căruia să-i fie atribuite pentru o perioadă de 60 de zile
doar aceste atributii de serviciu.
Fără îndoială, prerogativa organizatorică, în ceea cc priveşte desfăşurarea activităţii, aparţine angajatorului, acestuia fiindu-i recunoscut dreptul de stabili atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 40 alin. (1) lit. b) C. muncii. Se reţine astfel că, deşi, într-adevăr, una dintre particularităţile postului de operator primire clienţi în agenţie, potrivit fişei funcţiei de operator primire clienţi, era reprezentată de gestionarea/actualizarea bazei de date a clienţilor, totuşi, efectuarea unor astfel de operaţiuni se înscriau şi în atribuţiile de serviciu ale intimatei-contestatoare, care, potrivit fişei funcţiei de operator ghişeu universal, efectua operaţiuni curente la instrucţiunile clienţilor persoane fizice, conform procedurilor de lucru în vigoare.
Or, potrivit procedurii de lucru N4I78P 1/27.11.2008, erau prevăzute şi pentru funcţia de operator ghişeu inclusiv sarcini privind actualizarea bazei de date a clienţilor băncii, fiind stabilită prin aceasta, mai întâi, procedura de urmat pentru momentul „Intrare în relaţii cu Banca – Persoane fizice”, stipulându-se că personalul Băncii B. aplică prevederile Directivei N3D1, Programul B. de cunoaştere a clientelei, pentru prevenirea spălării banilor şi combaterea utilizării băncii în scopul finanţării actelor de terorism şi fiind menţionate, în concret, obligaţiile operatorului ghişeu în ce priveşte verificarea identităţii
clientului. In continuare, este înscrisă procedura privind „Actualizarea condiţiilor generale bancare deţinute de client”, prevăzută a se aplica şi de către operatorul ghişeu cumulativ cu cea aferentă operaţiunii efectuate, iar apoi procedura de „Consultare şi modificare date”, care
se aplică şi de către operatorul de ghişeu pentru modificarea de date la cererea clientului, modificarea de date conform cerinţelor Directivei N3D1, corectarea eventualelor neconcordanţe descoperite în urma verificării oricărei operaţiuni efectuate în contul curent.
Se are în vedere, în acest context, că Directiva N3D1/16.10.2008 menţiona în preambulul său faptul că, în scopul asigurării desfăşurării activităţii în conformitate cu cerinţele Legii nr. 656/2002, ale H.G. nr. 594/2008 şi ale Regulamentului B.N.R. nr. 9/2008, banca trebuie să adopte norme interne de cunoaştere a clientelei, care să prevină folosirea acesteia pentru desfăşurarea unor activităţi ce au ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
Obligaţia salariaţilor de a respecta regulile profesionale prevăzute prin reglementările interne este stipulată şi la pct. 4 din instrucţiunea nr. 3 (1), N9.13./29.09.2006, cuprinzând reguli de ordine interioară. De asemenea, obligaţia respectării normelor interne este menţionată şi la pct. VI din contractul individual de muncă al intimatei-contestatoare. Câtă vreme, în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, intimata-contestatoare efectua şi operaţiuni de actualizare a datelor clienţilor, nu se poate considera că executarea dispoziţiilor deciziei de delegare nr. 1386/15.03.2010, privind actualizarea bazei de date a clienţilor băncii, ar fi presupus exercitarea temporară de către salariat a unor lucrări sau sarcini necorespunzătoare atribuţiilor de serviciu (neprezentând relevanţă din această perspectivă faptul că delegarea avea în vedere actualizarea bazei de date a tuturor clienţilor sucursalei D., împrejurare la care instanţa de fond se referă). Cât priveşte funcţia de operator ghişeu universal şi drepturile salariale ale intimatei-contestatoare, nu există nicio dovadă în sensul că acestea ar fi fost afectate prin emiterea deciziei de delegare mai sus-menţionate.
Prin urmare, măsura angajatorului concretizată în decizia nr. 1386/15.03.2010 privind delegarea intimatei-contestatoare pe o perioadă de 60 de zile se subsuma prevederilor art. 42-44 C. muncii, aşa încât refuzul salariatei de a da curs acesteia nu era îndreptăţit, aceasta încălcând astfel normele privind disciplina muncii menţionate în conţinutul deciziei de desfaccre disciplinară a contractului individual de muncă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat în întregime sentinţa civilă recurată, în sensul că a respins în întregime contestaţia formulată, ca neîntemeiată.
