Prin sentinţa civilă nr. 4931/2007, Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.C. şi C.T. în contradictoriu cu pârâţii R.I., M.I., M.V.M. şi U.P., a stabilit linia de hotar între proprietăţile C. şi M. linia roz, pe aliniamentul 102-700-101-100 din suplimentul al 2-lea la raportul de expertiză (f.194 ds.), a stabilit în favoarea reclamanţilor o servitute de trecere pe suprafaţa de 20 m.p. din proprietatea M. identificată în schiţa anexă a suplimentului la raportul de expertiză (f.194 ds.) pe aliniamentul 700-701-702-401-700 conturată cu portocaliu, a obligat reclamanţii să plătească cu titlu de despăgubiri suma de 14.646,4 lei către pârâţii M.V.M. şi M.I., reprezentând c/v. teren servitute, a respins ca nefondată acţiunea de grăniţuire şi revendicare în contradictoriu cu pârâtul R.I., a respins ca nefondată acţiunea de grăniţuire în contradictoriu cu U.P., a obligat pârâtul U.P. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 59 m.p. pe punctele de contur 301-901-102-701-301 haşurat cu galben în schiţă (f.194 ds.), a admis în parte acţiunea conexă formulată de R.I. în contradictoriu cu reclamant C.C. şi T., a respins ca nefondată acţiunea de revendicare pentru suprafaţa de 23 m.p, a obligat pe pârâţii-reclamanţi C. să-şi ridice construcţiile (porţi metalice) edificate pe aliniamentul 702-401-801 în aceeaşi schiţă şi a obligat pe pârâţii M.I. şi M.V.M. să plătească reclamanţilor suma de 710 lei (200 lei taxă expertiză, 500 lei onorariu avocat şi 10 lei taxă timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată, pe pârâtul U.P. către reclamanţi suma de 1200 lei (200 lei taxă expertiză şi 1000 lei onorariu avocat) cu acelaşi titlu şi pe reclamanţii C. către pârâţii M.I. şi V.M. 990 lei (taxă timbru) şi către pârâtul R.I. suma de 508 lei (500 lei onorariu avocat şi 8 lei taxă timbru), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 371/17.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 70/180/2005 s-au admis apelurile civile promovate de către apelanţii – reclamanţi – pârâţi C.C., C.T., apelantul – pârât – reclamant R.I. si apelanţii-pârâţi M.I., M.V.M. , U.P. împotriva sentinţei civile 4931/2007 pronunţată la data de 4 iulie 2007 de Judecătoria Bacău în dosarul civil nr. 70/180/2005 .
S-a schimbat în parte sentinţa apelată, după cum urmează:
S-a admis în parte acţiunea principală.
A fost obligat pe pârâtul U.P. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor C.C. şi C.T. suprafaţa de teren de 48 m.p., situată în Bacău, str. O. nr. 6, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză topo-cadastru efectuată de experţii M., C. şi D. (f. 215), ce face parte integrantă din prezenta decizie, cu haşură de culoare neagră, pe punctele de contur 301-702-300-301.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile C.şi U. pe aliniamentul punctelor 300-301-302-303-304-305-306-307-308-309, astfel cum a fost identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză topo-cadastru efectuată de experţii M., C., şi D.(f. 215), ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect servitute formulată în contradictoriu cu pârâtul R.I.
S-a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia privind constituirea unei servituţi de trecere pe terenul pârâţilor M.V.M. şi M.I.
S-a admis în parte cererea conexă având ca obiect revendicare formulată de apelantul R.I. şi au fost obligaţi apelanţii C.C. şi C.T. să lase apelantului R.I. în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 20,52 m.p., cu haşură de culoare bleu identificată pe punctele de contur 202-801-800-400-200.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamanţii C.C. şi C.T. şi pârâţii U.P. şi R.I., recursuri declarate şi motivare în termen, legal timbrate şi înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 70/180/2005.
I. Recurenţii C.C. şi C.T. au criticat decizia instanţei de apel, susţinând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Solicită recurenţii administrarea probei cu expertiză topocadastrală care să dispună măsurarea la calea O. a fronturilor proprietăţilor în litigiu.
II. Recursul promovat de R.I. – susţine în esenţă că prin admiterea doar în parte a acţiunii în revendicare pentru 20,53 mp şi nu pentru 23 mp au fost încălcate dispoziţiile legale privitoare la dreptul de proprietate şi principiile care cârmuiesc compararea titlurilor de proprietate.
III. Recursul formulat de U.P. – invocă nulitatea cererii de chemare în judecată deoarece aceasta nu ar avea un obiect determinat prin prisma dispoziţiilor art. 133 cod pr.civilă. De asemenea s-a susţinut şi că hotărârea instanţei de apel ar cuprinde motive contradictorii şi că motivele lui de apel nu au fost analizate. Sub un ultim aspect s-a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din oficiu instanţa a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 1 cod pr.civilă, dispoziţii ce urmează a fi analizate cu prioritate , Curtea urmând să admită recursurile pentru acest motiv de ordine publică, pus în discuţie la termenul din 27 iunie 2011.
Astfel, prima instanţă a fost investită cu soluţionarea a trei capete de cerere – revendicare, respectiv grăniţuire şi servitute.
Ordinea în care părţile indică aceste capete de cerere nu are relevanţă asupra stabilirii capătului principal şi al celui accesoriu. In speţă, capătul principal este revendicare, iar cele accesorii sunt grăniţuirea şi servitutea , aceasta întrucât nu se poate stabili hotarul dintre părţi câtă vreme nu s-a identificat proprietatea fiecăruia şi dacă vreuna ocupă mai mult din terenul vecinului său.
Revendicarea fiind capătul principal de cerere, iar obiectul litigiului fiind sub 1 milion de lei, acesta este supus numai recursului.
Faptul că atât grăniţuirea, cât şi servitutea sunt supuse atât apelului cât şi recursului nu mai prezintă relevanţă de vreme ce aceste capete de cerere au fost soluţionate împreună, iar capătul principal este supus numai recursului. Mai mult decât atât, părţile nu au solicitat disjungerea acestor capete de cerere şi judecarea lor separat , deci implicit au achiesat la soluţionarea unitară a acţiunii, respectiv a căilor de atac.
Tribunalul a judecat însă, că instanţa de apel în compunere de 2 judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, şi nu ca instanţă de recurs, în compunerea de 3 judecători, aşa cum se impunea în lumina dispoziţiilor legale sus –menţionate, ceea ce determină incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 cod pr.civilă, în raport de care recursurile au fost admise, iar decizia tribunalului casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru rejudecare ca instanţa de recurs.
