Legea nr. 19/2000, art. 54 lit. c), art. 94
Pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de
nivelul veniturilor respectiv. Ca şi în cazul prevederilor art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, nu s-a făcut nici o distincţie în ceea ce priveşte activitatea profesională prestată de pensionarul de invaliditate de gradul III ori durata timpului de muncă, în cazul în care activitatea profesională a fost prestată în temeiul unui contract individual de muncă. Singurul criteriu avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 19/2000 a fost cel al nivelului veniturilor realizate, care nu era limitat în cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III, aşa cum se întâmplă în cazul beneficiarilor pensiei de urmaş (cu opinie separată).
Decizia nr. 535 din 18 iunie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a contestat decizia nr. 82637/2009 emisă de casa judeţeană de pensii, prin care i s-a imputat suma de 539 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 255 din 02.03.2010, Tribunalul Vaslui a admis contestaţia formulată împotriva intimatei casa judeţeană de pensii, a anulat decizia nr. 82637/2009 atacată, exonerându-1 pe contestator de la plata sumei de 539 lei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că prin titlul executoriu nr. 82637/2009 emis de casa judeţeană de pensii în conformitate cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 i s-a imputat contestatorului suma de 539 lei reprezentând încasată necuvenit în luna octombrie 2006 şi aprilie 2009, motivat de faptul că acesta nu putea cumula pensia de invaliditate grad III cu sumele care i se cuveneau din activitatea desfăşurată cu contract individual de muncă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 care prevăd expres că „(1) Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: d) pensionarii dc invaliditate de gradul III;”, raportat acestor dispoziţii legale, titlul executoriu emis de intimată era vădit contrar dispoziţiilor enunţate, instanţa de fond admiţând contestaţia introdusă împotriva titlului executoriu nr. 82637 din 14.09.2009 emis dc intimata casa judeţeană de pensii, pe care l-a anulat, exonerându-1 astfel pe contestator de la plata sumei imputate de 539 lei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs casa judeţeană dc pensii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit „motivaţiei” dcciziei nr. 82637/2009 emisă dc recurentă şi contestată de intimat în cauză, pentru lunile octombrie 2006 şi aprilic2009
se constituia debit în sumă de 539 lei reprezentând încasată necuvenit conform art. 54 lit. c) şi art. 94 alin. (1) lit. d), debit ce urma a fi recuperat de la beneficiar conform art. 187 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
Aşadar, suma de 539 lei, pentru care s-a emis decizia care constituia titlu executoriu, reprezenta totalul prestaţiilor de asigurări sociale, respectiv pensia de invaliditate pe care a încasat-o intimatul în octombrie 2006 şi aprilie 2009, în mod „necuvenit”, deci contrar prevederilor art. 54 lit. c) şi art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000.
Examinând încasarea „necuvenită” a pensiei de invaliditate de intimat, în conformitate cu dispoziţiile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, curtea a constatat că aceste prevederi legale reglementau invaliditatea de gradul III, care se stabilea în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă. Gradul de invaliditate se stabileşte în raport cu cerinţele locului de muncă avut de asigurat la data pierderii
totale sau a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă. In cazul invalidităţii de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, raportată la cerinţele locului de muncă pe care l-a avut asiguratul anterior pensionării, beneficiarul pensiei de invaliditate putea să presteze o activitate profesională, aşa cum prevede în mod expres art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000. Legea nr. 19/2000 permitea beneficiarului pensiei de invaliditate grad III, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, să presteze o activitate profesională, fară a distinge dacă această activitate se desfăşură sau nu pe baza unui contract individual de muncă.
In cazul în care activitatea profesională se desfăşură pe baza unui contract individual de muncă, acesta poate fi, în ceea ce priveşte durata timpului de muncă, cu normă întreagă sau cu fracţiune de normă, legea nefacând nici o distincţie. Prin urmare, activitatea desfăşurată de intimat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă nu a încălcat prevederile art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000.
De altfel, curtea nu a putut reţine că stabilirea gradului III de invaliditate, care presupune pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, raportat la cerinţele unui anumit loc de muncă avut la data încadrării în grad de invaliditate, obliga pe beneficiarul pensiei de invaliditate să încheie ulterior, cu privire la un loc de muncă ce are alte cerinţe, un contract individual de muncă cu o fracţiune de normă, respectiv jumătate. Deosebit de Legea nr. 3/1977, care prevedea, în art. 23 alin. (4), că persoanele care şi-au pierdut jumătate din capacitatea de şi lucrau jumătate din durata normală a programului de lucru beneficiau, în condiţiile legii, de pensie de invaliditate de gradul III, Legea nr. 19/2000 nu stabilea o legătură între capacitatea de muncă şi durata timpului de muncă, în sensul că unei pierderi a jumătate din capacitatea de muncă îi
corespundea, în cadrul desfăşurării activităţii profesionale în baza unui contract individual de muncă, o jumătate din durata normală de lucru.
Examinând încasarea „necuvenită” a pensiei de invaliditate de intimat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000, curtea a constatat că, potrivit acestor prevederi legale, pensionarii de invaliditate de gradul III pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respectiv. Ca şi în cazul prevederilor art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, nu s-a făcut nici o distincţie în ceea ce priveşte activitatea profesională prestată de pensionarul dc invaliditate de gradul III ori durata timpului de muncă, în cazul în care activitatea profesională a fost prestată în temeiul unui contract individual de muncă. Singurul criteriu avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 19/2000 a fost cel al nivelului veniturilor realizate, care nu era limitat în cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III, aşa cum se întâmplă în cazul beneficiarilor pensiei de urmaş.
In consecinţă, reţinând că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale, având în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a respins recursul şi a menţinut sentinţa tribunalului.
