O decizie de concediere nu poate avea efect constatator, ţinând seama de modul în care este definită de Codul muncii

instituţia juridică a concedierii. In concepţia şi sistemul acestui act normativ, concedierea nu poate produce efecte decât pentru viitor, ţinând seama şi de împrejurarea că decizia de concediere produce efecte doar de la data la care a fost comunicată salariatului, sub acest aspect fiind relevante dispoziţiile art. 75^m şi cele ale art. 268 alin. (3) C. muncii. Concluzia care se impune este aceea că salariatului contestator nu i s-a comunicat un act care să constituie o decizie de încetare a raporturilor de muncă (de concediere) sau care să poată fi asimilat acesteia, astfel încât, în ceea ce îl priveşte, nu pot fi incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. a)^l2] C. muncii, text inaplicabil în cauză tocmai pentru că nu sunt întrunite cumulativ toate condiţiile în acest sens.