încetarea de drept a contractului de muncă la data îndeplinirii condiţiilor de vârstă şi stagiu de cotizare pentru pensionare
1. în conformitate cu dispoziţiile art. 62 şi ale art. 74[1] C. muncii, decizia de desfacere a contractului de muncă trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, motivele de fapt şi de drept care
au stat la baza emiterii ei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 268[1] alin. (2) C. muncii, decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni obligatorii, şi descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară.
2. în cazul în care actul emis de angajator nu cuprinde situaţia de fapt care a avut drept consecinţă încetarea contractului de muncă, situaţie care să poată fi încadrată într-unul dintre cazurile prevăzute de legislaţia muncii, sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a măsurii.
3. Beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 56 lit. d)121 C. muncii, astfel că încetarea contractului individual de muncă cu acest temei constituie o concediere nelegală, sancţionată cu nulitatea absolută de art. 76[3] C. muncii.
C.A. Galaţi, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 71/R din 21 ianuarie 2010, Jurindex
Prin cererea înregistrată sub nr. (…) pe rolul Tribunalului Galaţi, petentul D.B. a contestat decizia de concediere nr. 38/26.02.2009 emisă de A.D.P. G., solicitând reîncadrarea sa în funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul dacă nu i s-ar fi desfăcut contractul individual de muncă.
Contestatorul a învederat că este infirm şi de 19 ani beneficiază de de invaliditate, iar în contractul său de muncă şi în decizia nr. 456/19.02.2009 este menţionat programul de 4 ore zilnic, considerând că decizia nr. 38/26.02.2009 emisă de pârâtă este nulă, ca nemotivată.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 963/11.06.2009, a respins ca nefondată excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 38/26.02.2009 emisă de intimata A.D.P. G., a admis contestaţia formulată de contestatorul D.B. în contradictoriu cu intimata S.P.A.D.P. G. şi chematul în garanţie M.G., prin reprezentant primarul municipiului G.; a dispus anularea deciziei nr. 38/26.02.2009 emisă de intimata A.D.P. G. şi reinte-
grarea contestatorului în funcţia avută anterior emiterii deciziei şi a obligat intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pentru perioada începând cu 02.03.2009 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut următoarele considerente:
Din copia deciziei nr. 38/26.02.2009, emisă de intimată, rezultă că aceasta a încheiat cu contestatoarea un contract individual de muncă, pe care a înţeles să îl lase fară efecte juridice în baza dispoziţiilor art. 55 lit. c) C. muncii. Din aceeaşi decizie rezultă că încetarea raportului de muncă ar fi avut ca raţiuni de fapt cele precizate într-o adresă nr. 2026/17.02.2009, dar fară a se putea intui nici măcar emitentul acestei adrese.
In conformitate cu dispoziţiile art. 62 şi art. 74 C. muncii, decizia de desfacere a contractului de muncă trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii ei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. muncii, decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă trebuie să cuprindă, printre alte menţiuni obligatorii, şi descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, temeiul de drept care a fost încălcat de angajat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate cu ocazia desfăşurării cercetării prealabile şi temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea. Din analiza deciziei contestate şi în lipsa documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia, instanţa nici nu a putut aprecia dacă desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a rea-
lizat ca urmare a unei abateri disciplinare sau din alte motive. In această situaţie şi având în vedere şi dispoziţiile art. 62, art. 74 şi art. 268 alin. (2) C. muncii, Tribunalul a apreciat că excepţia nulităţii absolute a deciziei de conccdiere nr. 25/26.02.2009 este fondată, cu consecinţa anulării acesteia.
Prin decizia civilă nr. 71/21 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, recursul a fost respins ca nefondat, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond în mod corect a reţinut că decizia nr. 38/26.02.2009 este o decizie de concediere şi a fost analizată prin prisma prevederilor art. 74 C. muncii.
Intimatul-contestator nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 56 C. muncii, care reglementează încetarea de drept a contractului individual de muncă. Acesta este pensionat pentru invaliditate de gradul al III-lea, situaţie în care se afla şi la momentul încheierii contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 874/04.11.2008. Astfel, nu se poate reţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 55 lit. d) C. muncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 54 lit. c) din Legea nr. 19/2000, cel pensionat cu gradul al IlI-lea de invaliditate poate presta o activitate profesională, deci această categorie de nu are ca efect încetarea de drept a raporturilor de muncă, cu atât mai mult cu cât la momentul angajării cel în cauză era pensionat.
