Textul art. 68 al Legii nr. 64/1995 republicată, după modificarea prin Legea nr. 99/1999 prevede, drept unică cerinţă pentru confirmarea planului de către judecătorul-sindic aceea ca, în adunarea creditorilor, planul să fi fost acceptat de cel puţin două dintre categoriile de creditori menţionate la art. 67 alin. (4). Art. 68 nu mai prevede şi condiţia ca planul să fie realizabil. O interpretare corectă a normei legale nu poate conduce, însă, la concluzia că ar putea fi confirmat şi un plan fantezist, fără şanse de realizare, acceptat totuşi de creditori, (art. 67 alin. (4), art. 68 din Legea nr. 64/1995)
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 129 din 28 ianuarie 2003
Prin încheierea şedinţei publice din 30 octombrie 2002, pronunţată de judecătorul-sindic al Tribunalului Sălaj, în dosar nr. 1024/2001, s-a constatat că planul de reorganizare judiciară privind pe debitorul S.C. Commer S.A. Zalău a fost votat de adunarea creditorilor, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (6) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. Totodată, având în vedere că debitorul nu a plătit unele creanţe aferente perioadei de după deschiderea procedurii, în baza dispoziţiilor alin. (3) al art. 68 s-au impus debitorului unele condiţii concordante cu planul, pentru desfăşurarea activităţii. Aceste condiţii şi limitări sunt enumerate la punctele 1- 4 din dispozitivul
încheierii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditorul S.C. Fortuna S.A. susţinând în esenţă că, deşi a fost votat de adunarea creditorilor, planul a fost greşit confirmat deoarece nici nu este realizabil, lipsind fondurile necesare pentru continuarea activităţii şi efectuarea plăţilor.
Prin întâmpinare, debitorul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile legale deoarece potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 un plan va fi confirmat de judecătorul-sindic dacă cel puţin două dintre categoriile de creditori menţionate în art. 67 alin.(4) acceptă planul şi această condiţie de speţă este realizată. Cerinţa ca planul să fie realizabil nu mai este prevăzută în textul Legii nr. 64/1995 astfel cum a fost republicată după modificarea adusă prin Legea nr. 99/1999.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este nefondat.
Este indiscutabil că noul text al Legii nr. 64/1995, astfel cum a fost republicat după modificarea operată prin Legea nr. 99/1999, prevede, în art. 68, drept unica cerinţă pentru confirmarea planului de către judecătorul-sindic, aceea ca, în adunarea creditorilor, planul să fi fost acceptat de cel puţin două dintre categoriile de creditori menţionate la art. 67 alin.(4). Textul art. 68 care reglementează confirmarea planului nu mai prevede şi condiţia ca planul să fie realizabil. O interpretare corectă a textului art. 68 nu poate conduce, însă, la concluzia că ar putea fi confirmat şi un plan fantezist, fără şanse de realizare, acceptat totuşi de creditori.
în cazul din speţă planul a fost aprobat de creditori pentru că aceştia şi-au format convingerea că el corespunde intereselor creditorilor şi are şanse de a fi realizat.
Judecătorul-sindic a verificat şi el acest aspect şi, în scopul de a menţine sub control capacitatea debitorului de a realiza planul, a impus patru condiţii, concordante cu planul, pentru desfăşurarea activităţii debitorului.
Aceste condiţii sunt însoţite de termene precise pentru ducerea lor la îndeplinire şi nu sunt simple formalităţi.
Este ştiut că procedura planului continuă cu înfăptuirea acestuia şi că în cazul în care debitorul nu se conformează
planului sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 conform cărora administratorul sau oricare dintre creditori poate cere trecerea la procedura falimentului.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
