Potrivit prev. art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANSCR: „instalaţia interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de alimentare), în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare”. Defecţiunea şi respectiv pierderea apei au survenit înainte de robinetul de după apometru în locul în care se afla montat la acea dată şi în consecinţă atât fisura cât şi consumul de apă au avut loc în porţiunea branşamentului ce revenea în responsabilitatea pârâtei.
Răspunderea acesteia este cu atât mai mare cu cât depistarea fisurii a fost îngreunată de faptul că în permanenţă căminul de apometru a fost inundat de apa freatică, cum se afla de altfel şi la data efectuării expertizei, or de starea tehnică a acestuia răspunde operatorul conform prevederilor art. 3 lit. i, u şi v din Legea nr. 241/2006 şi ale art. 7 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC.
Răspunderea acesteia este cu atât mai mare cu cât depistarea fisurii a fost îngreunată de faptul că în permanenţă căminul de apometru a fost inundat de apa freatică, cum se afla de altfel şi la data efectuării expertizei, or de starea tehnică a acestuia răspunde operatorul conform prevederilor art. 3 lit. i, u şi v din Legea nr. 241/2006 şi ale art. 7 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. II civ., de cont. adm . şi fisc., sent. nr. 1341/11 octombrie 2011
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Bistriţa cu nr. 1687/190/2010, reclamantul MG a chemat în judecată pe pârâta SC A SA, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta la rebranşarea la instalaţia cu apă potabilă a municipiului Bistriţa, a imobilului apartament nr. l8, situat în Bistriţa, ….., proprietatea reclamantului şi soţiei MA; să oblige pârâta la anularea facturii nr. l252822/20.08.2009 emisă în mod abuziv, raportat la numeroasele sesizări şi reclamaţii făcute anterior lunii iulie 2009, cât şi după, verbal, la telefon, cât şi în scris, referitor la starea tehnică necorespunzătoare a căminului de apă şi a instalaţiilor de apă potabilă existente în el, în care sunt amplasate apometrele de la scara B a imobilului, reclamaţii sintetizate în prima adresă făcută pârâtei în data de 28.08.2009, ajunsă la directorul pârâtei în data de l.09.2009, precum şi a penalităţilor aberante pretinse, pentru neplata acestei facturi, raportat la comportamentul pârâtei de-a lungul timpului (peste jumătate de an); să oblige pârâta la emiterea unei facturi pentru luna iulie-august 2009 cu consumul mediu anual de l2 mc. pe lună, convenit cu dl. H, consum acceptat în scopul soluţionării pe cale amiabilă a facturii menţionate, prin care s-a facturat aberant 267 mc. apă potabilă şi de reclamant în adresa iniţială, consum achitat cu chitanţa nr. 244568/27.0l.2010; să oblige pârâta la plata daunelor materiale şi morale, pentru sistarea în mod abuziv a furnizării de apă potabilă, pe timp de iarnă; introducerea în cauză a funcţionarilor acestei regii de apă, care nu au ţinut cont de sesizările reclamantului, deşi este cu plata facturilor la zi pe întreg anul 2009, cu cheltuieli de judecată.
Raportat la existenţa unui contract de prestări servicii respectiv furnizarea apei potabile şi evacuarea apei menajere încheiat cu pârâta persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public cât şi la faptul că reclamantul a indicat în cuprinsul cererii sale Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca fundament juridic al pretenţiunilor deduse judecăţii, instanţa a apreciat că prezenta cauză nu este de competenţa judecătoriei şi în consecinţă prin sentinţa civilă nr. 2839/2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud Secţia Comercială de Administrativ şi Fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul motivat de faptul că acţiunea nu este de contencios administrativ şi în consecinţă competenţa revine Judecătoriei Bistriţa şi nu Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Tribunalul văzând că pârâta SC A SA este comerciant şi că obiectul cauzei nu este format dintr-un raport juridic născut între această societate şi o autoritate publică locală ci din raportul juridic dintre această societate şi un consumator, iar cauza litigiului nu îl formează un act administrativ de autoritate ci furnizarea apei potabile şi evacuarea apelor uzate contra unei sume de bani, apreciază că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ.
Drept urmare tribunalul apreciind că prezenta cauză are o natură comercială şi văzând că primul capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la rebranşarea reclamantului la reţeaua de apă potabilă a localităţii reprezintă o obligaţie de a face, stabileşte că competenţa în primă instanţă aparţine într-adevăr tribunalului dar pentru alte considerente respectiv ca instanţa competentă să soluţioneze litigiile comerciale al căror obiect este neevaluabil în bani.
În consecinţă recursul a fost admis şi sentinţa a fost modificată în parte în sensul că competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei comerciale din cadrul Secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În urma declinării s-a format la Tribunalul Bistriţa-Năsăud dosarul cu nr. 6339/112/2010.
Constatându-se că pe rolul acestei instanţe mai există un dosar între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate şi având aceeaşi cauză şi anume dosarul nr. 263/112/2010, în baza prevederilor art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea dosarului nr. 6339/112/2010 la dosarul nr. 263/112/2010.
Prin acţiunea în contencios administrativ ce formează obiectul dosarului nr. 263/112/2010, reclamantul MG a chemat în judecată pârâta SC A SA Bistriţa solicitând instanţei:
1) anularea facturii nr. 11252822 din 20.08.2009 precum şi a penalităţilor pretinse de pârâtă pentru neplata acestei facturi;
2) obligarea pârâtei la emiterea unei facturi pentru lunile iulie-august 2009 cu un consum mediu anual de 12 mc lunar, consum acceptat pe cale amiabilă de ambele părţi;
3) obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale provocate de aceasta prin sistarea abuzivă a furnizării de apă potabilă în condiţii de monopol şi pe timp de iarnă; cuantumul daunelor vor fi precizate ulterior la primul termen de judecată.
4) introducerea în judecată a funcţionarilor pârâtei care prin incompetenţa şi neglijenţa lor în serviciu au generat această situaţie;
Analizând actele şi lucrările dosarului şi ale dosarului conexat prin prisma petitelor rămase în dezbatere şi anume obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale instanţa a reţinut starea de fapt ce va fi redată în continuare.
Reclamantul este titularul contractului de furnizare a apei potabile şi de preluare în reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere şi meteorice nr. 5030/4.12.2000 încheiat cu fosta Regie Autonomă Judeţeană de Apă Bistriţa-Năsăud A în prezent pârâta SC A SA.
În data de 20.07.2009, când reclamantul a achitat factura nr. l224466/l4.07.2009, a sesizat verbal atât la casieria pârâtei, cât şi la biroul de reclamaţii că valoarea facturii este dublă faţă de luna precedentă, existând indiciile unei defecţiuni. În zilele următoare, mai multe echipe de instalatori au la locul unde este amplasat căminul de vizitare al contoarelor de apă, însă nu s-au remediat defecţiunile, acesta fiind plin cu apă peste nivelul apometrelor.
După ce a fost scoasă manual apa din cămin, împreună cu un echipaj al pârâtei, reclamantul a reuşit citirea controlului său, care era de l.830 mc. în data de 29.07.2009, ora l7,00.
În următoarele zile, reclamantul a plecat în concediu de odihnă, timp în care a fost sunat de o angajată a pârâtei, care i-a relatat că i s-a citit contorul şi are un consum mare de apă şi să ia legătura cu numitul H., fapt ce a şi făcut, stabilindu-se să fie facturată media consumului pentru două persoane de 8 mc., ulterior urmând să lămurească problema la revenirea în Bistriţa, după data de l5.08.2009.
Cu toate acestea, căminul de branşament a continuat să fie inundat, situaţie în care nu s-a putut depista defecţiunea, iar ulterior un angajat al pârâtei i-a înmânat soţiei reclamantului factura nr. l252822/20.08.2009, cu un consum de 267 mc. apă.
Deşi în data de l.09.2009 pârâta era în posesia reclamaţiei iniţiale, care printre altele se referea şi la factura de mai sus, în data de ll.09.2009 a emis factura nr. l267669 prin care i-a facturat reclamantului un consum de l2 mc. de apă în valoare de 44,60 lei, plătit de acesta cu chitanţa nr. 2244l8/l7.09.2009.
Reclamantul văzând că nu primeşte răspuns la sesizarea făcută s-a prezentat la directorul general al pârâtei, care a recunoscut că de starea tehnică a căminelor de apă este răspunzătoare societatea pârâtă şi că se va lua în acest sens.
În luna septembrie reclamantul a primit factura nr. l29o329/l2.l0.2009 cu un consum de l2 mc., cu o majorare de 36,75 lei. Ultima factură în contul anului 2009, cu nr. l357530 a fost plătită la scadenţă în data de 26.0l.2010, pentru un consum de l6 mc. cu chitanţa nr. 329362/ 26.01.2010.
Văzând că trece timpul şi defecţiunea nu se remediază, reclamantul s-a adresat OPC Bistriţa, Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică şi în final ANRSCAT Bistriţa.
În cursul lunii ianuarie 2010, văzând că pârâta nu întreprinde nimic în vederea remedierii tehnice a căminului de apă, reclamantul a revenit cu o nouă adresă la pârâtă pentru soluţionarea pe cale amiabilă a conflictului.
Acest lucru nu s-a realizat şi în consecinţă în data de 2 februarie 2010 pârâta a procedat la sistarea furnizării apei reci către reclamant pentru neplata facturilor conform procesului verbal nr. 16/02.02.2010.
Pentru a nu rămâne în continuare fără apă şi încălzire a locuinţei în sezonul rece, reclamantul a achitat pârâtei suma de 1074 lei potrivit chitanţei seria CAS2 din data de 25 februarie 2010 după care pârâta a reluat furnizarea apei către domiciliul reclamantului.
Din probatoriul administrat respectiv martorii audiaţi în cauză rezultă că consumul mare de apă, 267 mc, înregistrat de apometrul reclamantului nu se datorează consumării efective a acestei cantităţi de reclamant şi soţia sa, ci de o fisură existentă în conducta de branşament aflată pe porţiunea dintre apometru şi obiectele sanitare consumatoare de apă, defecţiune ce a fost ulterior remediată de reclamant prin schimbarea conductei.
Plecând de la această constatare atât pârâta în întâmpinare, cât şi expertul ce a efectuat expertiza tehnică încuviinţată în cauză susţin că utilizatorul răspunde de starea tehnică a instalaţiei existente după apometru şi în consecinţă şi de pierderile de apă produse în urma defecţiunii lor tehnice intervenite pe această porţiune a branşamentului.
În acest sens expertul tehnic afirmă că „Defectul a avut loc între apometru şi primul robinet de după apometru, deci în instalaţia utilizatorului”.
Observaţia expertului este corectă până la un punct în sensul că defecţiunea s-a produs între apometru şi robinetul de utilizare al reclamantului care la acea dată se afla la o distanţă de 8-10 m de contor astfel cum se află şi în prezent robinetele de utilizare ale celorlalţi utilizatori din blocul de apartamente, reclamantul mutând robinetul după acest incident.
Însă instanţa nu îşi însuşeşte concluziile pârâtei şi ale expertului cu privire la faptul că acea porţiune a branşamentului revenea la momentul survenirii defecţiunii în sarcina reclamantului, deoarece potrivit prev. art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANSCR: „instalaţia interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico-sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de alimentare), în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare”.
Or, astfel cum s-a arătat mai sus defecţiunea şi respectiv pierderea apei au survenit înainte de robinetul de după apometru în locul în care se afla montat la acea dată şi în consecinţă atât fisura cât şi consumul de apă au avut loc în porţiunea branşamentului ce revenea în responsabilitatea pârâtei.
De altfel pentru acest motiv pârâta a şi fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal de contravenţie nr. 427/30.12.2009 încheiat de CJPC Bistriţa-Năsăud.
În consecinţă pentru cantitatea prea mare de apă (267 mc) înregistrată la apometru şi pentru care reclamantul a achitat suma de 1030,30 lei cu chitanţa seria CAS2 nr. 249592 din 25.02.2011 este vinovată pârâta.
Sub acest aspect este de menţionat faptul că pentru aceea perioadă a anului, respectiv lunile iunie-iulie, consumul mediu de apă pentru două persoane astfel cum este cazul reclamantului, este de 12 mc3 în valoare de 44,60 lei, cantitate la care a achiesat şi pârâta prin receptarea plăţilor făcute de reclamant potrivit chitanţelor depuse la dosar.
În concluzie instanţa va obliga pârâta să returneze reclamantului diferenţa dintre 1074,90 lei şi 44,60 lei şi anume suma de 1030,30 lei.
Cu privire la daunele materiale solicitate de reclamant se mai reţine că prin precizarea acţiunii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1856 lei reprezentând contravaloarea stricăciunilor provocate de angajaţii pârâtei autovehiculului reclamantului.
Sub acest aspect se reţine că în cursul lunii februarie 2010 cu ocazia unei intervenţii la căminul de apometre în litigiu, angajaţii pârâtei au mutat autoturismul reclamantului în lipsa acestuia, din locul în care era parcat pentru a avea acces la intrarea în căminul de apometre ocazie cu care i-au produs daune în valoare de 1586 lei astfel cum rezultă din actul emis de service-ul Rombat Automobile Bistriţa.
În consecinţă instanţa va obliga pârâta şi la plata acestei sume, alături de suma de 1030,30 lei, pârâta urmând să plătească în total suma de 2616,30 lei.
Reclamantul nu a făcut dovada diferenţei daunelor materiale până la cuantumul de 6464,61 lei solicitate în cauză şi în consecinţă nu i se pot acorda în acest cuantum.
Referitor la daunele morale în cuantum de 53.500 lei datorate ca urmare a faptului că a fost lipsit de apă şi căldură în sezonul rece, şi anume în intervalul dintre data sistării furnizării apei 2 februarie 2010 – şi data achitării sumei de 1074 lei 25 februarie 2010, instanţa apreciază că aceasta nu se justifică în cuantumul solicitat deoarece reclamantul avea posibilitatea să evite situaţia prin achitarea acestei sume din momentul în care a fost somat, urmând ca ulterior să promoveze o acţiune în justiţie cum de altfel a şi procedat până în final.
Însă având în vedere disconfortul evident care i-a fost provocat reclamantului ca urmare defecţiunii tehnice datorate conduitei culpabile a pârâtei şi care l-au determinat pe reclamant să facă numeroase intervenţii atât la conducerea pârâtei cât şi la alte organe ale statului pentru remedierea deficienţelor, instanţa apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 1000 lei.
În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1013,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în ambele dosare, nr. 263/112/2010 şi 1687/190/2010 reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.
Însă instanţa nu poate lua în considerare şi supune analizei petitele noi formulate de reclamant în concluziile scrise care au fost depuse la dosar după ce cauza a rămas în pronunţare şi care nu au fost dezbătute în contradictoriu, în şedinţa publică şi cu respectarea dreptului la apărare a pârâtei referitoare la anularea contractului încheiat între părţi nr. 5030/4.12.2000, la obligarea pârâtei să încheie cu reclamantul un nou contract de furnizare a apei potabile şi de evacuare a apelor uzate şi meteorice şi la obligarea pârâtei la mutarea pe cheltuiala sa a apometrelor din căminul de apă amplasat în parcarea blocului într-o nişă din subsolul blocului în care locuieşte reclamantul.
Prezenta sentinţă se întemeiază în drept pe disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil, ale art. 3 lit. i, u, v din Legea nr. 241/2006 şi ale art. 7 alin. 1 şi 2 şi art. 216 alin. 1 din Ordinul nr. 88/2007 al ANRSC.
Având în vedere că totalul pretenţiilor soliciatte de reclamant în acţiunea precizată este sub cuantumul de 100.000 lei prezenta sentinţă, în conformitate cu prev. art. 2821 Cod procedură civilă este supusă căii de atac a recursului.
