Potrivit art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor apărute în aplicarea Legii nr. 1/2000 sunt supuse doar recursului.
În condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea părţilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile administrate de aceştia, iar temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 1/2000 calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţată de judecătorie trebuia soluţionată de tribunal ca instanţă de recurs chiar dacă obiectul acţiunii reconvenţionale ar atrage o altă cale de atac dat fiind caracterul incidental al acestei acţiuni.
La data de 20 decembrie 2006, Judecătoria Gheorgheni a admis prin sentinţa civilă nr. 946, acţiunea civilă formulată de reclamanta Primăria municipiului Gheorgheni, a respins acţiunea reconvenţională ca prematură şi a obligat pârâta Direcţia Silvică Harghita să-şi dea acordul pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe seama reclamantei pentru un teren în suprafaţă de 0,6 ha şi pentru Cabana de vânătoare, imobil identificat în UP II. Ua 84A şi să lase posesia paşnică acesteia.
Apelul declarat de pârâta Direcţia Silvică Harghita a fost admis şi astfel, prin Decizia civilă nr. 43 din 15 martie 2007 Tribunalul Harghita a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii principale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Primăria municipiului Gheorgheni, solicitând modificarea acesteia, în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Obiectul cererii principale de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâţilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile administrate de aceasta. Temeiul de drept al cererii îl constituie dispoziţiile Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
Potrivit art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 (în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată), toate hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor apărute în aplicarea, printre altele, ale Legii nr. 1/2000 sunt supuse doar recursului.
Chiar dacă obiectul acţiunii reconvenţionale ar atrage o altă cale de atac decât cea pentru acţiunea principală, Curtea a reafirmat că în această situaţie, dat fiind caracterul incidental al cererii reconvenţionale, calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe este stabilită în raport cu acţiunea principală, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 Cod procedură civilă.
Aşadar, constatând că Tribunalul Harghita a soluţionat calea de atac exercitată împotriva hotărârii Judecătoriei Gheorgheni, ca instanţă de apel şi nu ca instanţă de recurs, în conformitate cu art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, Curtea reţine ca motiv de recurs incident în cauză, cel prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă şi astfel, în temeiul art. 312 alin.6 Cod procedură civilă, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanţă de recurs.
