Creditorul care nu a formulat obiecţiuni în termenul legal de 10 zile de la notificarea propunerii de vânzare a unui bun al debitorului pierde dreptul de a contesta vânzarea directă a acestuia.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 367 din 6 februarie 2003
Prin încheierea civilă nr. 5593 din 10 decembrie 2002, pronunţată de judecătorul-sindic al tribunalului Cluj în dosar nr. 6719/2001 s-a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment a debitorului S.C. Remy&Giser S.R.L. Cluj şi s-a încuviinţat cererea privind vânzarea directă a imobilului proprietatea debitorului înscris în CF nr. 2055 Mihai Viteazu. Totodată s-a respins cererea privind
radierea ipotecii asupra imobilului.
Judecătorul-sindic a reţinut că, în vederea valorificării bunurilor debitorului debitorului, a avut loc la 19 noiembrie 2002, la sediul debitorului, cea de-a treia licitaţie pentru valorificarea imobilului menţionat mai sus, preţul de pornire fiind diminuat cu 25% conform regulamentului aprobat, dar la licitaţie nu s-a prezentat nici un ofertant. în consecinţă, conform regulamentului aprobat de adunarea creditorilor, s-a trecut la vânzarea prin negociere directă şi la 25 noiembrie s-a încheiat contractul de vânzare la preţul convenit de 595.000.000 lei, conform prevederilor art. 102 din Legea nr. 64/1995.
în ceea ce priveşte cererea de radiere a ipotecii, s-a considerat că aceasta este prematură, deoarece tabloul preliminar al creditorilor nu este încă definitivat iar în momentul încheierii contractului de vânzare cu privire la acest imobil sarcinile înscrise vor fi radiate de drept.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, motivând că preţul de pornire stabilit a fost prea redus şi că recurentul deţine o poziţie privilegiată în prima grupă de creditori, fapt care, în opinia sa, presupune acordul său în situaţia vânzării directe; în plus recurentul sugerează instanţei să aibă în vedere interesul superior al statului în recuperarea creanţelor sale.
După examinarea acestor motive, Curtea constată că recursul este nefondat.
Conform normei aplicabile în speţă – art. 102 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 – imobilele debitorilor pot fi vândute direct, prin contract, la propunerea lichidatorului, aprobată de judecătorul- sindic. Propunerea va fi notificată debitorului şi creditorului cu garanţii reale asupra bunului, care îşi vor putea formula obiecţiunile în termen de 10 zile de la primirea motivării.
Or, în speţă, nici una dintre persoanele abilitate prin dispoziţiile art. 102 alin.(2) nu a formulat obiecţiuni în termenul legal, nici creditorul-recurent, neabilitat de lege, nu a formulat asemenea obiecţiuni.
în această situaţie, judecătorul-sindic a procedat legal constatând că nu are obiecţiuni de soluţionat şi pronunţându-se prin încheiere în sensul admiterii cererii de vânzare directă.
în consecinţă, motivele de recurs sunt străine de dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 64/1995, acesta va fi respins ca nefondat în baza art.312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
