în situaţia în care plata către creditor s-a efectuat din patrimoniul garanţilor fidejusori sau al garanţilor care au consimţit o cauţiune reală, suma se cuvine numai creditorului titular al creanţei garantate şi nu este supusă distribuirii în ordinea prevăzută de art. 108. Urmărirea silită contra fidejusorilor şi a celor care au acordat cauţiune reală se efectuează în afara procedurii colective şi concurentiale a insolvenţei (art. 108 al Legii nr. 64/1995)
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 103 din 21 ianuarie 2003
Prin încheierea civilă nr. 4203 din 17 septembrie 2002, pronunţată de judecătorul-sindic al Tribunalului Cluj în dosar nr. 5873/2001, s-a admis cererea formulată de S.C. Euroconsult Cluj-Napoca, în calitate de lichidator desemnat în procedura falimentului debitorului S.C. Prodplus S.R.L. Cluj-Napoca şi s-a dispus anularea plăţii făcute către creditorul Banca Comercială “Ion Ţiriac”, în sumă de 1.629.914.802 lei, din contul debitorului S.C. Prodplus S.R.L. Cluj-Napoca. Totodată, s-a încuviinţat planul de distribuire parţială pentru suma de mai sus diminuată la 1.624.131.454 lei către creditorul Banca Comercială „Ion Ţiriac” şi concomitent acest creditor a fost obligat să plătească în contul unic al lichidării suma de 5.783.848 lei reprezentând cheltuieli de
lichidare.
Judecătorul-sindic a reţinut, în esenţă, că procedura falimentului debitorului menţionat mai sus a fost deschisă în dosar nr. 5873/2001 la data de 4 septembrie 2001 iar ulterior la 4 ianuarie 2002 D.l. a virat în contul debitorului cu ordin de plată, în scopul achitării datoriei faţă de banca creditoare suma de 1.600.000.000 lei. Ulterior, D.l. s-a înscris ca creditor cu suma virată. Judecătorul-sindic a constatat că plata făcută la 4 ianuarie 2004 de către garantul ipotecar D.l. în contul datoriei debitorului faţă de creditorul Banca Comercială „Ion Ţiriac”, s-a efectuat ulterior deschiderii procedurii, fără respectarea ordinii de prioritate prevăzută de art. 108 şi cu ignorarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 64/1995. De aceea, la cererea lichidatorului s-a dispus anularea plăţii făcute de garant către banca creditoare, cu consecinţele menţionate în dispozitivul încheierii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal creditorul Banca Comercială „Ion Ţiriac”, cerând modificarea ei în sensul respingerii cererii lichidatorului.
în motivarea recursului se susţine, în esenţă, că plata nu putea fi anulată pentru că nu a fost efectuată din averea debitorului ci din averea garantului şi în afara procedurii falimentului debitorului.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este fondat, sentinţa fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Din dosarul cauzei rezultă că prin contractul de credit nr. 199/1999 Banca Comercială „Ion Ţiriac” a acordat debitorului S.C. Prodplus Cluj-Napoca un credit de 900.000.000 lei. Rambursarea creditului de către debitor a fost garantată prin contractul de cauţiune reală imobiliară prin care garanţii fidejusori D.l. şi D.l. au consimţit înscrierea ipotecii asupra imobilului lor înscris în CF 162 Baciu.
Ulterior, după 2 aprilie 2001, creditorul Banca Comercială „Ion Ţiriac”, în afara procedurii de faliment deschisă contra debitorului S.C. Prodplus S.R.L., a efectuat procedura de urmărire a bunului constituit prin cauţiune reală imobiliară iar garanţii fidejusori au depus iniţial în cont personal la aceeaşi bancă şi ulterior au virat cu ordin de plată din acest cont, în contul debitorului de la aceeaşi bancă, suma de 1.629.914.802 lei
pentru a obţine radierea ipotecii.
Rezultă astfel că plata către creditorul Banca Comercială „Ion Ţiriac” s-a efectuat din patrimoniul garanţilor fidejusori şi nu din patrimoniul debitorului. Nefiind o plată efectuată de către debitor sau din valorificarea bunurilor şi creanţelor acestuia, suma se cuvine numai creditorului beneficiar al cauţiunii reale şi nu este supusă distribuirii în ordinea prevăzută de art. 108 din Legea nr. 64/1995. împrejurarea că, pe parcursul derulării procedurii de plată, suma plătită de fidejusori a trecut şi prin contul debitorului nu are relevanţă, deoarece operaţiunea a fost impusă de regulile contabilităţii bancare, pentru a fi posibilă încheierea contului debitorului la ceastă bancă, întrucât contul se afla în poziţie debitoare. Numai după creditarea contului cu suma plătită de fidejusori s-a putut încheia contul debitorului şi s-a putut contabiliza stingerea datoriei debitorului faţă de bancă.
în consecinţă, recursul va fi admis în baza art. 312 alin. (1) şi 2 C.pr.civ., în sensul celor expuse mai sus.
(Judecător Ion Turcu)
