Judecătorul-sindic a apreciat corect, în conformitate cu art. 48 din Codul comercial că, fiind comercială, obligaţia debitorului generează de drept şi obligaţia de a plăti dobânzile, calculate de la data exigibilităţii creanţei.
Creanţa de bază, reprezentând preţul vânzării, rezultă dintr-un contract în care nu este stipulată clauza limitării duratei curgerii dobânzilor şi de aceea nu se poate impune creditorului să îşi limiteze în timp pretenţiile la dobândă, deşi creanţa nu a fost stinsă prin plată. în concluzie, calculul dobânzilor este justificat pe întreaga perioadă de timp de la expirarea termenului contractual de plată şi până la data deschiderii procedurii insolvenţei (art. 37, 43 din Legea nr. 64/1995).
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1382 din 9 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 574 din 2 aprilie 2003, pronunţată de judecătorul-sindic al Tribunalului Bistriţa-Năsăud în dosar nr. 834/2003 s-a respins ca nefondată contestaţia debitorului S.C. Amiral Impex S.R.L. Bistriţa, faţă de creanţa creditorului S.C. Industrial Getra General Trading S.A. Bucureşti în cuantum de 421.699.830 lei.
Judecătorul-sindic a reţinut în esenţă că cuantumul creanţei este corect calculat şi rezultă din hotărâre judecătorească irevocabilă, iaradăugarea penalităţilor de întârziere este justificată prin clauzele contractului între părţi.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitorul susţinând că nu datorează penalităţile de întârziere, că totalul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul creanţei de bază şi astfel se plafonează la cuantumul de 128.371.375 lei şi că a plătit o parte din datoria faţă de acest creditor.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este nefondat.
Creanţa contestată de debitor este certă, fiind constatată şi stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 1170/2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 6302/2001) la cuantumul de 128.371.375 lei. în declaraţia de creanţă, contestată în prezentul dosar, s-a menţionat şi suma de 421.699.830 lei reprezentând dobânzi contractuale. Aceste dobânzi au fost contestate de debitor, dar judecătorul sindic a apreciat corect, în conformitate cu prevederile art. 48 Cod comercial că, fiind o datorie comercială, aceasta generează de drept obligaţia de a plăti şi dobânzile, calculate de la data exigibilităţii creanţei. Creanţa de bază, reprezentând preţul vânzării, rezultă dintr-un contract în care nu este stipulată clauza limitării curgerii dobânzilor şi în consecinţă nu poate fi impus creditorului să îşi limiteze în timp pretenţiile de dobândă, deşi creanţa nu a fost stinsă prin plată. Aşa cum a apreciat în mod corect judecătorul-sindic, calculul dobânzilor a fost justificat pe toată perioada care a trecut de la data expirării termenului contractual de plată şi până la data deschiderii procedurii
insolvenţei.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
