Prevederile art. 231 din Legea nr. 31/1990 sunt în sensul că dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare. Norma legală nu distinge între
Prevederile art. 231 din Legea nr. 31/1990 sunt în sensul că dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic atrage transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare. Norma legală nu distinge între
dizolvarea voluntară şi dizolvarea legală a societăţii comerciale. Conform prevederilor art. 222 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, deschiderea procedurii falimentului societăţii comerciale are drept consecinţă dizolvarea acesteia şi conform prevederilor art. 227 alin. (3) din aceeaşi lege, în această situaţie dizolvarea se pronunţă de tribunalul investit cu procedura falimentului. în consecinţă, nu se poate susţine cu temei legal că dispoziţiile art. 231 ar fi aplicabile numai în cazul dizolvării voluntare. Prevederile alin. (2) al art. 231 cu privire la datele transmiterii patrimoniului, care fac trimitere la opoziţia creditorilor societăţii dizolvate sunt aplicabile numai în situaţia dizolvării voluntare şi numai în cazul în care s-a formulat opoziţie. în cazul dizolvării prin efectul falimentului data transmiterii patrimoniului este data hotărârii judecătorului-sindic de începerea procedurii falimentului.
Prin hotărârea tribunalului investit cu procedura falimentului (art. 222 alin. (1) lit. f) şi art. 227 alin. (3) din aceeaşi lege) datoriile societăţii comerciale se transmit, împreună cu activele acesteia, în patrimoniul asociatului unic. Această transmisiune are drept efect dreptul creditorilor de a urmări silit bunurile din averea personală a asociatului unic pentru datoriile societăţii comerciale care nu au putut fi stinse prin urmărirea silită a bunurilor din patrimoniul societăţii.
în consecinţă, înainte de închiderea procedurii, urmărirea silită pentru datoriile societăţii debitoare trebuie să continue asupra bunurilor din patrimoniul asociatului unic până la stingerea acestor datorii, iar sumele rezultate trebuie să fie distribuite, tot în cadrul aceleiaşi proceduri în ordinea de prioritate prevăzută de art. 108 din Legea nr. 64/1995 şi nu în altă ordine sau în exclusivitate creditorilor care au cerut aplicarea normelor legale menţionate, (art. 231 din Legea 31/1990)
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2187 din 9 decembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 3492 din 8 septembrie 2003, pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 6219/2003 al Tribunalului Cluj în procedura falimentului debitorului S.C. Mistral Impex S.R.L. Cluj-Napoca, s-a respins cererea creditorului
Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca pentru stabilirea răspunderii personale a administratorului şi asociatului unic al debitorului pentru creanţele rămase nerecuperate.
Judecătorul-sindic a reţinut că cererea creditorului este nefondată pentru că nu s-a făcut dovada că asociatul unic şi administratorul societăţii ar fi săvârşit acte de administrare constând în continuarea activităţii societăţii în interes personal, ducând la încetarea de plăţi. Pe de altă parte dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 sunt aplicabile patrimoniului societăţii care a rămas după ce asociatul unic a plătit datoriile către creditori, a oferit garanţii acceptate de către creditori sau a convenit cu aceştia un aranjament pentru plata datoriilor sau nu s-a făcut opoziţie la dizolvarea societăţii cu răspundere limitată având un asociatunic.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditorul Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca cerând admiterea pretenţiei sale faţă de asociatul unic şi administratorul debitorului în temeiul prevederilor art. 231 din Legea nr. 31/1990 şi al art. 124 lit.c) şi e) din Legea nr. 64/1995. Astfel, asociatul unic şi administratorul societăţii comerciale debitoare a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăţi, dovadă în acest sens fiind faptul că din 1997 societatea debitoare nu a mai efectuat plăţi către bugetul de stat. De asemenea aceeaşi persoană răspunde şi în temeiul art. 124 lit. e) deoarece nu a achitat obligaţiile bugetare.
în şedinţa publică, asociatul unic şi administratorul debitorului a cerut respingerea recursului.
Examinând recursul, curtea de apel constată că este fondat, sentinţa judecătorului-sindic fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
în cursul aceleiaşi proceduri de faliment al debitorului S.C. Mistral Impex S.R.L. Cluj-Napoca prin decizia civilă nr. 932 din 29 mai 2003 pronunţată de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul creditorului Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca contra sentinţei civile nr. 204 din 20 ianuarie 2002 pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 14212/2002 al Tribunalului Cluj,
sentinţa fiind casată cu trimitere spre rejudecare aceluiaşi judecător-sindic pentru a examina cererea creditorului atât sub aspectul răspunderii prevăzute de art. 124 lit. c) din Legea nr. 64/1995 cât şi sub aspectul răspunderii asociatului unic în temeiul prevederilor art. 231 din Legea nr. 31/1990.
Rejudecând cererea creditorului, sub aspectele menţionate mai sus, judecătorul-sindic a pronunţat sentinţa atacată cu prezentul recurs.
Criticile formulate de recurentă împotriva sentinţei judecătorului sindic sunt parţial întemeiate.
Stabilirea răspunderii d-nei M.F., asociat unic şi totodată administrator unic al debitorului S.C. Mistral Impex S.R.L. Cluj- Napoca se analizează sub două aspecte: în raport de dispoziţiile art. 124 al Legii nr. 64/1995, ca administrator şi în raport de dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 ca asociat unic.
Creditorul care a sesizat instanţa a susţinut, inclusiv prin recursul de faţă că administratorul debitorului a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăţi deoarece, încă din anul 1997, debitorul nu a mai efectuat plăţi pentru bugetul de stat. Argumentul este irelevant şi dovada interesului personal în continuarea activităţii nu a fost făcută. Acelaşi creditor susţine că sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 lit. e), („au deturnat sau au ascuns o parte din activul societăţii sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia”) deoarece administratorul debitorului nu a achitat obligaţiile bugetare iar organele de control au calculat majorări de întârziere şi penalităţi. Este evident că argumentul nu are nici o tangenţă cu premiza conţinută în norma legală.
Aşadar concluzia judecătorului-sindic referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 124 este corectă.
In ce priveşte, însă, aplicarea dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea patrimoniului societăţii către asociatul unic, raţionamentul judecătorului-sindic nu poate fi acceptat.
dizolvarea voluntară şi dizolvarea legală a societăţii comerciale. Conform prevederilor art.222 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, deschiderea procedurii falimentului societăţii comerciale are drept consecinţă dizolvarea acesteia şi conform prevederilor art. 227 alin. (3) din aceeaşi lege, în această situaţie dizolvarea se pronunţă de tribunalul investit cu procedura falimentului. în consecinţă, nu se poate susţine cu temei legal că dispoziţiile art. 231 ar fi aplicabile numai în cazul dizolvării voluntare. Prevederile alin.(2) al art. 231 cu privire la datele transmiterii patrimoniului, care fac trimitere la opoziţia creditorilor societăţii dizolvate sunt aplicabile numai în situaţia dizolvării voluntare şi numai în cazul în care s-a formulat opoziţie. în cazul dizolvării prin efectul falimentului data transmiterii patrimoniului este data hotărârii judecătorului-sindic de începerea procedurii falimentului.
Din textul art. 231 alin.(1) rezultă cu claritate că, odată cu dizolvarea societăţii comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, prin hotărârea tribunalului investit cu procedura falimentului (art. 222 alin. (1) lit. f) şi art. 227 alin. (3) din aceeaşi lege) datoriile societăţii comerciale se transmit, împreună cu activele acesteia, în patrimoniul asociatului unic. Această transmisiune are drept efect dreptul creditorilor de a urmări silit bunurile din averea personală a asociatului unic pentru datoriile societăţii comerciale care nu au putut fi stinse prin urmărirea silită a bunurilor din patrimoniul societăţii.
în consecinţă, înainte de închiderea procedurii, urmărirea silită pentru datoriile societăţii debitoare trebuie să continue asupra bunurilor din patrimoniul asociatului unic până la stingerea acestor datorii, iar sumele rezultate trebuie să fie distribuite, tot în cadrul aceleiaşi proceduri în ordinea de prioritate prevăzută de art. 108 din Legea nr. 64/1995 şi nu în altă ordine sau în exclusivitate creditorilor care au cerut aplicarea normelor legale menţionate. Numai după terminarea acestei proceduri se va putea dispune închiderea procedurii de faliment.
în consecinţă, recursul va fi admis, în sensul celor de mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. iar sentinţa judecătorului-sindic va fi modificată, în sensul admiterii parţiale a cererii creditorului recurent, trimiţându-se dosarul aceluiaşi judecător-sindic pentru continuarea procedurii, conform
considerentelor prezentei decizii. (Judecător Ion Turcu)
Notă. în acelaşi sens, decizia nr. 2106 din 25 noiembrie 2003, decizia nr. 1620 din 30 octombrie 2003, decizia nr. 683 din 22 aprilie 2003, decizia nr. 134 din 28 ianuarie 2003, ş.a..
