Concediere pentru motive ce ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 61 lit. c) C. muncii. Actul constatator al inaptitudinii fizice. Necesitatea expertizării medicale


1. Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului poate fi făcută de angajator în baza unei decizii a organelor competente de expertiză medicală, prin care se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, şi nu numai în baza fişei de aptitudine emise de un medic din cadrul cabinetului de medicina muncii.

în speţă, concedierea reclamantei nu a avut la bază o expertiză medicală a capacităţii ei de muncă, efectuată de un cabinet teritorial de expertiză medicală a capacităţii de muncă, organizat potrivit H.G. nr. 1229/13.10.2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare a Institutului Naţional de Expertiză şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi a Serviciilor teritoriale de expertiză a capacităţii de muncă, cabinet aflat în subordinea administrativă a C.J.P.B.

2. Numai în ipoteza în care organul competent de expertiză medicală emite o decizie prin care se constată inaptitudinea fizică a salariatei de a mai executa lucrările specifice meseriei sale de îngrijitor – femeie de serviciu, unitatea este îndreptăţită să o concedieze pentru motivul prevăzut în art. 61 lit. c) C. muncii.

C.A. Ploieşti, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 1631 din 11 august 2009, Jurindex

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., reclamanta D.A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 160/31.07.2008, în contradictoriu cu pârâta SC R.E.S. SA B., decizie prin care unitatea pârâtă a concediat-o, solicitând anularea acestei decizii şi reintegrarea în muncă.

în motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că măsura luată de unitatea pârâtă de a o concedia pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) C. muncii este nelegală, în condiţiile în care medicul specialist în medicina muncii care a evaluat-o a avizat prin fişa de aptitudini nr. 30/23.08.2008 că poate relua activitatea şi nu să fie concediată, aşa cum în mod nelegal s-a procedat. (…)

Prin sentinţa civilă nr. 355 pronunţată la data de 30 martie 2009, Tribunalul B. a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D.A., a anulat decizia nr. 160/31.07.2008 de dcsfacere a contractului individual de muncă şi a dispus, în baza art. 78 C. muncii, reintegrarea în muncă a reclamantei în postul deţinut anterior şi obligarea unităţii pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, până la data de 01.08.2008, reclamanta D.A. a fost salariata unităţii pârâte SC R.E.S. SA B. în postul de muncitor necalificat (femeie de serviciu), realizând lucrări de a întreţinerii şi curăţeniei la sedii, birouri de Agenţi economici, instituţii şi asociaţii de proprietari. Prin decizia nr. 160/31.07.2008, unitatea pârâtă a concediat-o pe reclamantă din motive de sănătate, în temeiul art. 61 lit. c) C. muncii. La baza dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă a stat fişa de aptitudine nr. 30/23.07.2008 întocmită de un medic de medicina muncii din cadrul SC M.P. SRL – cabinet de medicina muncii – depusă la dosar.

Din conţinutul fişei de aptitudine, Tribunalul a reţinut că reclamanta a fost examinată la reluarea activităţii şi cu această ocazie s-a dat aviz medical „apt”, cu recomandarea fară efort fizic, mediu şi mare, să evite frigul şi umezeala. Tribunalul a mai constatat că decizia luată de unitatea pârâtă în temeiul art. 61 lit. c) C. muncii este nelegală, deoarece, în conformitate cu acest text de lege, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.

In speţă, conccdierea reclamantei nu a avut la bază o expertiză medicală a capacităţii ei de muncă efectuată de un cabinet teritorial de expertiză medicală a capacităţii de muncă, organizat potrivit H.G. nr. 1229/13.10.2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare a Institutului Naţional de Expertiză şi Recuperare a Capacităţii de Muncă

şi a Serviciilor teritoriale de expertiză a capacităţii de muncă, cabinet aflat în subordinea administrativă a C.J.P.B. Numai în ipoteza în care organul competent de expertiză medicală emitea o decizie prin care se constată inaptitudinea fizică a reclamantei de a mai executa lucrările specifice meseriei sale de îngrijitor – femeie de serviciu, unitatea pârâtă era îndreptăţită să o concedieze pentru motivul prevăzut în art. 61 lit. c) C. muncii. Prin urmare, pârâta, procedând la concedierea reclamantei numai în baza fişei de aptitudine nr. 30/23.07.2008, emisă de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fară să existe o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacităţii de muncă în baza art. 14 din H.G. nr. 1229/2005, a luat o măsură nelegală, cu încălcarea art. 61 lit. c) C. muncii.

In consecinţă, Tribunalul a constatat că măsura concedierii este nelegală, a admis contestaţia reclamantei şi a anulat decizia nr. 160/31.07.2008, emisă de unitatea pârâtă.

In baza art. 78 C. muncii, a dispus reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior, de îngrijitor – femeie de serviciu şi a obligat unitatea pârâtă să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate şi reactualizate de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă – 01.08.2008 şi până la reintegrare.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea căii de atac şi casarea în tot a hotărârii recurate.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 61 C. muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile

corespunzătoare locului de muncă ocupat. In cauza de faţă, angajatorul, respectiv recurenta SC R.E.S. SA B., a dispus conccdierea reclamantei numai în baza fişei de aptitudine nr. 30/23.07.2008 emisă de un medic de medicina muncii din cadrul cabinetului de medicina muncii M.P. SRL B., fară să existe şi o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacităţii de muncă.

Prin urmare, Curtea a apreciat că Tribunalul a constatat în mod corect că măsura concedierii reclamantei fară o decizie emisă de cabinetul teritorial de expertiză medicală a capacităţii de muncă este nelegală şi, faţă de considerentele expuse, apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată, în baza art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.