împrejurarea că ipoteca s-a constituit anterior contractului de împrumut nu constituie motiv de nulitate absolută şi nu determină pierderea caracterului de contract accesoriu celui de împrumut.
Caracterul accesoriu al contractului de ipotecă este dat de dependenţa lui faţă de contractul principal, în lipsa căruia nu are existenţă şi valoare juridică de sine stătătoare.
Neconcordanţa dintre suma împrumutată şi cea înscrisă în contractul de ipotecă, de asemenea nu constituie un motiv de nulitate absolută, ea putând fi corectată în contractul de ipotecă.
Eroarea nu poate influenţa garanţia constituită de reclamanţi, pentru că specializarea ipotecii trebuie să rezulte din contractul de ipotecă şi nu din alt înscris.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 856 din 21 mai 2003
Prin sentinţa civilă nr. 569 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea precizată a reclamanţilor N.B. şi N.V. în contradictoriu cu pârâta Banca Internaţională a Religiilor prin lichidator S.C. Reconversie şi Valorificare Active S.A.-Sucursala Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut faptul că, nu există nici un motiv de nulitate a contractului de ipotecă încheiat de reclamanţi cu pârâta. Reclamanţii nu au făcut dovada nesocotirii dispoziţiilor legale enunţate sau a vreuneia din condiţiile de validitate a contractului de ipotecă susceptibilă să atragă nulitatea lui.
împotriva sentinţei au formulat recurs reclamanţii, solicitând admiterea lui şi modificarea sentinţei în sensul admiterii
acţiunii.
în motivarea recursului său reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C.pr.civ., susţinând că, au invocat nulitatea contractului de ipotecă pentru lipsa cauzei, care se referă la inexistenţa cauzei creanţei garantate.
Contractul de ipotecă este accesoriu celui de împrumut, dar în speţă, contractul de ipotecă s-a încheiat la 17 mai 1999, iar contractul de împrumut la 20 mai 1999, ceea ce nu se putea.
Nu s-au respectat dispoziţiile art. 1776 C.civ, pentru că în contractul de ipotecă suma prevăzută este de 150.000.000 lei, iar în contractul de împrumut se menţionează la capitolul garanţii suma de 126.000.000 lei.
Nu există concordanţă nici între suma împrumutată menţionată în contractul de ipotecă unde se garantează un împrumut de 250.000.000 lei, când în realitate împrumutul acordat a fost de numai 150.000.000 lei.
De asemenea, contractul de împrumut nu este semnat de garanţii ipotecari şi în contractul de ipotecă nu se menţionează numărul contractului de împrumut la care este accesoriu.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului. Examinând recursul Curtea constată că este nefondat.
Reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă, dar în cauză nu s-a dovedit existenţa unui asemenea motiv.
împrejurarea că ipoteca s-a constituit anterior încheierii contractului de împrumut nu constituie motiv de nulitate absolută şi nu poate duce la concluzia că prin aceasta, contractul de ipotecă îşi pierde caracterul de contract accesoriu celui de împrumut.
Caracterul accesoriu al contractului de ipotecă este dat de dependenţa lui faţă de contractul principal. Contractul accesoriu nu are existenţă şi o valoare juridică de sine stătătoare, ci el depinde de existenţa celui principal.
Banca intimată a explicat prin întâmpinare faptul că, potrivit procedurii sale din motive de siguranţă, împrumutul se putea acorda numai după constituirea garanţiilor. De aceea, în contractul de ipotecă încheiat după formularea cererii de împrumut de către debitoarea S.C. R & M Import Export S.R.L.
Cluj-Napoca şi înainte de aprobarea împrumutului, s-a făcut menţiunea garantării unui împrumut de 250.000.000 lei.
Ulterior, debitoarei i s-a aprobat doar un împrumut de 150.000.000 lei rezultând astfel, o neconcordanţă între cele două sume. Această neconcordanţă nu constituie motiv de nulitate absolută, suma împrumutată putând fi corectată în contractul de ipotecă.
Este real faptul că, în cuprinsul contractului de împrumut s-a făcut menţiunea că împrumutul este garantat cu o ipotecă de 126.000.000 lei, cu toate că, în realitate ipoteca s-a constituit până la valoarea de 150.000.000 lei.
Ipoteca reală este de 150.000.000 lei aşa cum rezultă din contractul de ipotecă încheiat în formă autentică şi care este semnat de reclamanţi (dosar 14081/2001). Menţiunea din contractul de împrumut este eronată şi nu poate influenţa garanţia reală constituită de reclamanţi, pentru că specializarea ipotecii trebuie să rezulte din contractul de ipotecă şi nu din alt înscris.
Reţinând cele de mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate de reclamanţi sau alte motive limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art. 312 C.pr.civ, recursul se va respinge, păstrându-se în întregime sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Ligia Rodica Bodea)
