În motivare, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii imobilului situat în municipiul Suceava, str. nr. bloc, sc., , ap. dobândit prin contractul de vânzare-cumparare nr. din încheiat de B.N.P..
Au mai aratat ca au solicitat racordarea apartamentului la coloana de distributie gaze naturala utilizata în comun, înca din luna martie 2008 si au achitat cota parte din valoarea bransamentului si instalatiei propriu zise coproprietarilor cu suma înscrisa pentru cheltuielile efectuate, indexata potrivit calculelor facute cu aplicarea cresterii indicilor preturilor si ratei inflatiei fata de septembrie 2001 la punerea în functiune.
De asemenea au precizat ca suma platita de primii 12 coproprietari la instalarea coloanei a fost de 12.416.376,00 lei vechi, este înscrisa în procesul verbal încheiat la 1 octombrie 2007, iar din cei 13 coproprietari ai coloanei în prezent, 12 si-au dat acordul materializat în semnaturile din tabelul nominal întocmit la data de 24 martie 2008, iar pârâta N Oeste singura care a refuzat nejustificat sa le dea acceptul pentru racordare, invocând cu buna stiinta si rea credinta motive netemeinice, pretinzând sume exagerat de mari.
În drept a fost invocat art.18 din Legea nr.130/6 iunie 2007 si art.274 Cod procedura civila.
Pârâta N O, legal citata, a formulat întâmpinare si cerere reconventionala. Prin întâmpinare aceasta a aratat ca a fost de acord cu racordarea reclamantilor la bransamentul si instalatia comuna de gaze naturale, dupa ce acestia îi achita cota parte din instalatia comuna la pretul actualizat, iar prin cererea reconventionala a solicitat ca „Obligatia de a face” sa fie stabilita dupa achitarea de catre reclamanti a sumei de 300 lei, reprezentând contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o în anul 2001.
În cauza, instanta a încuviintat si administrat, proba cu înscrisuri f.4-16, 30-37, 40-56, 70-92, 101-105, 163-170 si proba cu expertiza tehnica- specialitatea contabilitate, raportul de expertiza si suplimentele efectuate fiind depuse la f. 133-138, 143-150, 173-175, 182-184.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii-pârâti C L si C Z si pârâta-reclamanta N O sunt vecini, locuind în imobilul situat în mun. Suceava, str., nr. bl., sc., jud. Suceava. La acest imobil, pârâta-reclamanta împreuna cu alti vecini, au procedat în 2001, la realizarea pe scara blocului a unei instalatii de gaz comune, în vederea instalarii de centrale proprii de apartament. La realizarea acestei investitii nu au participat reclamantii-pârâti CLsi C Z, împrejurare certa si nedisputata de parti, acestia devenind proprietarii ap. nr., din imobilul sus amintit, prin contractul de vânare-cumparare autentificat sub nr. din data de (f.5).
In cursul anului 2008, reclamantii-pârâti au solicitat debransarea apartamentului în care locuiesc de la instalatia de încalzire si apa calda comune, în vederea instalarii unei centrale termice de apartament. In acest sens, exista adresa nr. din catre SC Eon Gaz Romania SA- sucursala Suceava. Cum însa, în imobilul în care locuiesc reclamantii-pârâti exista deja o instalatie de gaz, acestia pot realiza alimentarea propriei locuinte, în conformitate cu Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004, numai prin racordarea la acea instalatie, având nevoie în acest sens de acordul proprietarilor actuali ai instalatiei.
Un atare acord al proprietarilor actuali nu exista decât în parte- potrivit tabelului nominal cu proprietarii retelei de distributie gaz din blocul, sc (f.6)- pârâta-reclamanta N O refuzând sa permita reclamantilor-pârâti racordarea la acea instalatie. Astfel, asa cum ambele parti au aratat si cum rezulta si din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, între reclamantii-pârâti si pârâta-reclamanta exista o stare conflictuala, astfel ca acestia nu au putut ajunge la un acord amiabil, si nu au putut realiza o întelegere în vederea racordarii reclamantilor cu suportarea costurilor corespunzatoare.
O atare opunere a pârâtei-reclamante proprietara a instalatiei se impune a fi cenzurata. Astfel, asa cum s-a aratat, racordarea reclamantilor-pârâti la acea instalatie, nu este o optiune a ei, ci este o necesitate impusa de reglementarile legale în materia sistemelor de distributie a gazelor naturale care impun racordarea la retea, atunci când o instalatie de gaz este deja realizata. Ca urmare, racordarea reclamantilor-pârâti la acea instalatie se impune a avea loc.
Este adevarat ca, în acest fel, dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante este lezat în deplinul sau exercitiu liber. Dar o atare restrângere a dreptului pârâtei este prevazuta de însasi legea care reglementeaza realizarea unor astfel de instalatii, este justificata de un scop legitim si lesne de înteles, de a nu se realiza instalatii pentru fiecare apartament în parte, iar ingerinta în dreptul sau de proprietate este proportionala cu scopul urmarit.
Mai mult, potrivit art. 18 din Legea 230/2007privind înfiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, în cazurile în care în cladirile de locuinte unul dintre sau chiriasi împiedica, cu buna-stiinta si sub orice forma, folosirea normala a cladirii de locuit, creând prejudicii celorlalti proprietari ori chiriasi, proprietarii pot solicita instantei sa hotarasca masurile pentru folosirea normala a cladirii precum si plata daunelor.
Având în vedere considerentele de mai sus instanta apreciaza ca, în speta, comportamentul pârâtei-reclamante constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat corespunzator.
Pentru aceste motive, instanta considera ca actiunea reclamantilor-pârâti este întemeiata, impunându-se obligarea pârâtei-reclamante sa permita reclamantilor bransarea, pentru apartamentul ocupat de acestia, la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de pârâta.
Deosebit de aceasta instanta subliniaza ca suplinind, în acest mod, consimtamântul pârâtei-reclamante, nu neaga dreptul acesteia de a obtine o justa despagubire pentru cheltuielile pe care le-au avansat pentru realizarea acestei instalatii. In conditiile lipsei unei atari despagubiri, racordarea reclamantilor-pârâti la instalatia realizata de catre pârâta, ar însemna, în acelasi timp, o îmbogatire fara temei a reclamantilor în dauna pârâtei.
De altfel, pârâta-reclamanta a solicitat, prin cererea reconventionala formulata, obligarea reclamantilor-pârâti la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea cotei de contributie din suma pe care a investit-o în anul 2001.
Cu toate acestea, instanta constata ca în urma expertizei tehnice de specialitate dispuse, în cauza, s-a stabilit, pe baza înscrisurilor depuse la dosar privind cheltuielile efectuate de catre pârâta pentru realizarea bransamentului si coloanei de distributie gaze naturale pentru alimentarea centralelor de apartament (f. 40-56, 70-92, 101-105), ca suma ce i se cuvine acesteia este de cel mult 33, 14 lei. Astfel, s-a retinut în raportul de expertiza si în suplimentele ulterioare, ca valoarea cheltuielilor efectuate de catre pârâta, cu instalatia coloanei de distributie, actualizata în raport cu indicele de inflatie comunicat de Directia Judeteana de Statistica, s-a împartit la 14 -deoarece sunt 14 proprietari care urmeaza a beneficia de reteaua de gaze naturale- obtinându-se suma pe care trebuie sa o plateasca reclamantii-pârâti fiecaruia dintre ceilalti 13 proprietari (inclusiv numita N O) care au suportat anterior cheltuielile de instalare. Împrejurarea ca doar 12 vecini au contribuit efectiv nu prezinta relevanta în cauza, proprietarii instalatiei putând actiona persoana respectiva în judecata pentru a obtine obligarea acesteia la achitarea cotei sale parte.
Totodata, asa cum s-a aratat si în cadrul expertizei, chiar retinându-se costul de executie reactualizat al instalatiei de gaze naturale cel mai ridicat, indicat de catre pârâta-reclamanta, cota parte pe care ar datora-o reclamantii-pârâti ar fi de cel mult 33,14 lei.
Sustinerile pârâtei referitor la faptul ca în determinarea despagubirilor ce i s-ar cuveni nu s-a avut în vedere si dobânda rezultata daca suma ar fi fost depusa la banca nu pot fi luate în considerare. Costurile efectuate cu realizarea instalatiei de gaze naturale sunt stabilite prin lege, asa cum reiese din dispozitiile art. 18 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distributie a gazelor naturale, aprobat prin HG 1043/1.07.2004 „Metodologia de calcul al tarifului de racordare este stabilita în anexa nr. 5.” Împrejurarea ca pârâta a realizat, împreuna cu alti vecini, o investitie în interes personal nu justifica îmbogatirea acesteia pe seama celorlalti proprietari. Faptul ca pârâta ar fi putut depune suma ce i s-ar fi cuvenit la banca, reprezinta doar o eventualitate, la fel de posibila ca si împrejurarea ca nici un alt proprietar sa nu solicite bransarea, si astfel sa nu fie îndreptatita sa beneficieze de vreo suma de bani. De precizat ca oricum, în speta, cota parte pe care o datoreaza reclamantii-pârâti a fost actualizata, deja, cu rata inflatiei.
Prin urmare, instanta considera ca cererea reconventionala formulata de pârâta-reclamanta N O trebuie admisa doar în parte, reclamantii-pârâti urmând a fi obligati la plata catre pârâta-reclamanta a sumei de 33,14 lei cu titlu de despagubiri.
În ceea ce priveste afirmatiile reclamantilor-pârâti ca au achitat deja pârâtei-reclamante suma de 35 lei prin mandatul postal nr. 7015 expediat în data de, acestea nu pot fi retinute. În ipoteza în care creditorul refuza, în mod nejustificat, sa primeasca debitul, legea confera debitorului posibilitatea de a se libera, recurgând la procedura speciala a ofertei reale urmate de consemnatiune (1114 si urm. C.civ.). Or, în speta, reclamantii-pârâti nu au utilizat aceasta procedura depunerea sumei prin mandat postal neputând fi aplicata prin analogie.
Cât despre împrejurarea ca pârâta-reclamanta ar fi obtinut, deja, pentru apartamentul pe care îl ocupa reclamantii, cota parte corespunzatoare pentru instalatia de gaze naturale, de la proprietarul initial al apartamentului, respectiv numitul R V L, aceasta, de asemenea, nu poate fi retinuta. Asa cum arata si numitul R V L în declaratia autentificata aflata la f. 188 din dosar, acesta nu a mai montat centrala, desi si-a dat acordul în acest sens, înstrainând apartamentul numitei G M care la rândul sau l-a vândut, în aceeasi stare, reclamantilor. Prin urmare, reclamanti sunt cei care solicita bransarea apartamentului la reteaua de distributie a gazelor naturale efectuata de pârâta si cei care trebuie sa achite acesteia cota ce le revine. În masura în care se dovedeste ca numitul R V La platit pârâtei o suma de bani, acesta se poate adresa justitiei pentru a i se restitui suma achitata.
În temeiul art. 274 C.proc.civ, si luând în considerare, atât modul de solutionare a cererii principale, cât si a celei reconventionale, instanta va compensa, partial, cheltuielile de judecata (reprezentând taxa timbru, onorariu expert). Însa, dat fiind culpa procesuala a pârâtei-reclamante, al carei comportament de a refuza, în mod constant, timp de doi ani, de a permite reclamantilor bransarea la reteaua de distributie a gazelor naturale constituie un abuz de drept care trebuie sanctionat ca atare, instanta va obliga pârâta-reclamanta, N sa achite reclamantilor-pârâti suma de 502 lei reprezentând diferenta din cheltuielile de judecata, suportate de catre acestia, (timbru judiciar, onorariu avocat, conform f. 2, 193). De asemenea, pentru aceleasi considerente, instanta nu va acorda pârâtei-reclamante restul cheltuielilor de judecata efectuate (onorariu avocat, taxa timbru f. 28, 29, 69, 192).
