în cazul în care creditorul nu a ales, pentru introducerea cererii în somaţiei de plată în materie comercială, instanţa sediului debitorului, competenţa teritorială a instanţei se stabileşte în raport de prevederile art. 10 pct. 4 C.pr.civ.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1414 din 11 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1140 din 10 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosar nr.2566/2003, s-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei în somaţie de plată formulată de creditoarea S.C. Mopal SA Bistriţa, în procedura de reorganizare judiciară, prin reprezentant S.C. DDP Consult Group S.R.L. Bistriţa, împotriva debitoarei S.C. Romimpex S.R.L. Cluj-Napoca.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că debitoarea a ridicat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi că această excepţie este întemeiată întrucât potrivit art.5 C.pr.civ, coroborat cu art. 7 C. pr.civ, cererea trebuia introdusă la instanţa sediului principal al pârâtei, respectiv Tribunalul Cluj, iar potrivit art. 10 pct. 4 C.pr.civ, fiind vorba de obligaţii comerciale, competenţa revine aceleiaşi instanţe deoarece nefiind stabilit de părţi locul plăţii, plata trebuie făcută la sediul debitoarei, în raport de care se stabileşte competenţa.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, creditoarea solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
în motivarea recursului se arată că potrivit art. 10 pct.4
C.pr.civ., în materia cererilor privitoare la obligaţii comerciale competenţa aparţine instanţei de la locul unde obligaţia a luat naştere sau instanţei de la locul plăţii. Competenţa, în acest caz, fiind alternativă, reclamanta avea posibilitatea de a opta să se adreseze fie instanţei unde a luat naştere obligaţia, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, fie instanţei locului plăţii, Tribunalul Cluj. Creditoarea reclamantă mai consideră că obligaţia a luat naştere la sediul său din Bistriţa având în vedere că factura fiscală a fost emisă de ea la Bistriţa, iar obligaţia s-a născut odată cu acceptarea acesteia de către debitoare prin semnarea şi ştampilarea ei de către reprezentantul societăţii.
Debitoarea intimată a depus întâmpinare prip care a solicitat respingerea recursului întrucât nefiind vorba de o obligaţie comercială se aplică art. 5 C.pr.civ. în subsidiar se arată că în raport de locul plăţii, potrivit art. 10 C.pr.civ, competent este Tribunalul Cluj, iar în raport de locul naşterii obligaţiei, competenţa aparţine potrivit aceluiaşi articol, aceleiaşi instanţe întrucât factura nu a fost semnată şi ştampilată de reprezentantul ei legal.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
O.G. nr. 5/2001 nu conţine dispoziţii cu privire ia competenţa teritorială a instanţelor în soluţionarea cererilor în somaţie de plată aşa încât se vor aplica prevederile cu caracter general ale Codului de procedură civilă.
Contrar celor susţinute de debitoarea-intimată, în cauză fiind vorba în mod evident de obligaţii comerciale, competenţa teritorială a instanţei se stabileşte în raport de prevederile art. 10 pct. 4 C.pr.civ, în cazul în care reclamanta nu a ales instanţa domiciliului pârâtei conform art. 5 C.pr.civ. (situaţia în speţă).
între părţile litigiului nu există un contract scris din care să rezulte locul naşterii obligaţiei sau prin care să se fi stabilit locul plăţii preţului, în aceste condiţii potrivit art. 1104 alin. 2 şi 3 C.civ, şi în raport de specificul obligaţiilor comerciale, având în vedere şi modalităţile de plată utilizate, plata preţului trebuie făcută la domiciliul debitorului (cumpărătorului). Deci potrivit acestui criteriu, instanţa competentă teritorial ar fi Tribunalul Cluj. în raport de probele cu înscrisuri de la dosar, indiferent
că momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare va fi considerat cel al acceptării expunerii produselor spre vânzare ori cel al recepţionării mărfurilor expediate cu factura nr. 5493824/30.10.2002, locul încheierii contractului este acelaşi: sediul cumpărătorului debitor. Ca urmare şi potrivit acestui criteriu competenţa teritorială de soluţionare a cererii în somaţie de piaţă revine tot Tribunalului Cluj.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr. civ, Curtea urmează să respingă recursul ca neîntemeiat şi să menţină în întregime hotărârea atacată.
(Judecător Gheorghe Buta)
