C. muncii, art. 65 alin. (1) şi (2), art. 269 O.U.G. nr. 8/2003, art. 2 alin. (2) lit. b)
încetarea contractului individual de muncă al salariatului s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi (2) C. muncii, coroborate cu O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 22/2003.
La momentul întocmirii adeverinţei în care este individualizat salariul net pe ultimele 3 luni, fostul angajator nu a inclus sporul de noapte, măsură incorectă, câtă vreme, din copiile statelor de salarizare, a rezultat că, în luna martie 2003 şi în luna aprilie 2003,
perioade avute în vedere la determinarea salariului mediu în raport de care se calculează venitul de completare, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 22/2003, salariatul a încasat şi sume de bani aferente orelor de noapte efectuate.
Procedând la determinarea salariului mediu net fără a include şi sporurile de noapte, societatea a creat salariatului un prejudiciu constând în diferenţa dintre venitul de completare ce i s-ar fi cuvenit prin luarea în calcul a sporului de noapte pentru acele luni şi venitul efectiv încasat. întrucât acest prejudiciu a fost creat de angajator, prin calcularea unui salariu mediu net pe ultimele trei luni necorespunzător, obligaţia de acoperire a pagubei îi revine acestuia.
C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 3429/R din 19 octombrie 2007, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 222 din 11 ianuarie 2007, Trib. Bucureşti, Secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu diferenţa dintre venitul de completare ce i s-ar fi cuvenit prin luarea în calcul a sporului de noapte pentru lunile martie şi mai 2003 şi cel efectiv încasat pentru perioada 30 iunie 2003-30 iunie 2005, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii şi a respins acţiunea sub
celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
In motivarea acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt şi de drept:
Din copia deciziei de concediere a rezultat că încetarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a făcut în temeiul art. 65 alin. (1) şi (2) C. muncii, coroborate cu O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 22/2003.
La momentul întocmirii adeverinţei nr. 792 din 3 iulie 2003, în care este individualizat salariul net pe ultimele 3 luni, pârâta nu a inclus şi sporul de noapte, măsură incorectă, câtă vreme din copiile statelor de salarizare, a rezultat că, în luna martie 2003 şi în luna aprilie 2003, perioadei avute în vedere la determinarea salariului mediu în raport de care se calculează venitul de completare, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a
fost modificat prin O.U.G. nr. 22/2003, reclamanta a încasat şi sume de bani aferente orelor de noapte efectuate.
In condiţiile în care textul de lege nu distinge în privinţa sumelor ce se utilizează la determinarea salariului individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, ci face referire la faptul că se stabileşte pe baza elementelor din contractul individual de muncă, pârâta avea obligaţia de a include şi sumele aferente sporului de noapte în calculul salariului individual net.
A mai reţinut prima instanţă că sporul pentru orele de noapte nu poate fi încadrat în categoria sporurilor nepermanente, întrucât, din art. 20 al contractului colectiv de muncă, a rezultat că personalul muncitor şi cel care asigura procesul de producţie îşi desfăşură activitatea în trei schimburi, iar pentru prestată în timpul nopţii, potrivit aceluiaşi contract, se plătea un spor de 25 %, dacă timpul lucrat reprezenta jumătate din durata normală a timpului de lucru zilnic. Or, statutul de caracter permanent al sporului trebuie interpretat prin raportare la caracterul permanent al activităţii desfăşurate pe timpul nopţii.
Procedând la determinarea salariului mediu net fară a include şi sporurile de noapte pentru lunile mai sus menţionate, pârâta i-a creat reclamantului un prejudiciu constând în diferenţa dintre venitul de completare ce i s-ar fi cuvenit prin luarea în calcul a sporului de noapte pentru acele luni şi venitul efectiv încasat, întrucât acest prejudiciu a fost creat de pârâtă, prin calcularea unui salariu mediu net pe ultimele trei luni necorespunzător, obligaţia de acoperire a pagubei îi revine acesteia.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată solicitarea de a fi luată în calcul pentru determinarea salariului mediu net şi indemnizaţia pentru concediile de odihnă, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 8/2003.
De asemenea, a fost găsită neîntemeiată şi cererea privind calcularea salariului mediu net în raport de perioada aprilie, mai, iunie 2003, întrucât, din probele administrate, a rezultat că data încetării raporturilor de muncă a fost 30 iunie 2003, iar dispoziţia legală incidenţă face referire la ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, ceea ce înseamnă că este vorba de luni calendaristice împlinite.
In privinţa valorii pretenţiilor, prima instanţă a făcut precizarea că obligaţia de a determina cuantumul sumelor cuvenite reclamantei revine pârâtei, care urmează a utiliza criteriile prevăzute în sentinţă.
Solicitarea privind plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca nedovedită.
împotriva acestci sentinţe, în termenul legal, a declarat recurs motivat, recurenta – pârâtă SC T. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că salariul mediu net pe ultimele trei luni anterioare disponibilizării (lunile martie, aprilie şi mai 2003) a fost corect calculat în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 22/2003, precum şi în conformitate cu Instrucţiunile AMOFM, situaţie faţă de care reclamantei nu i s-a creat nici un prejudiciu.
Astfel, în speţă, un program normal de lucru nu impunea imperativ şi cu caracter permanent desfăşurarea unei activităţi de noapte – dovada fiind faptul că în luna aprilie reclamanta nu a lucrat de noapte – aşa încât sporul de noapte nu a reprezentat un cu caracter permanent, care să fie avut în vedere la calculul salariului mediu net.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-1 respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 8/2003, astfel cum a fost modificată, precum şi prevederile art. 20 şi 25 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ajungând la concluzia că sporul pentru munca prestată în timpul nopţii a avut caracter permanent, câtă vreme acest caracter al sporului trebuie apreciat prin raportare la caracterul permanent al activităţii desfăşurate pe timpul nopţii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 20 lit. a) din menţionatul contract colectiv de muncă, durata normală a zilei de lucru pentru personalul muncitor şi pentru cel care asigură conducerea procesului de producţie este organizată în trei schimburi, schimbul III între orele 22,30-6,30, iar în conformitate cu prevederile art. 25 din acelaşi contract colectiv de muncă, se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii, munca prestată în intervalul cuprins între orele 22,30-6,30.
Munca prestată în timpul nopţii se plăteşte cu un spor de 25 % din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin jumătate din durata normală a timpului de lucru zilnic (art. 27).
De asemenea, în cuprinsul adeverinţei nr. 48 din 31 august 2005 eliberată de unitatea recurentă se menţionează că programul de lucru
este organizat în trei schimburi, intimata beneficiind în mod constant de sporul pentru orele de noapte.
Spre exemplu, în anul 2001, acesteia i s-a acordat sporul pentru orele de noapte în fiecare lună, cu excepţia lunii noiembrie, în anul 2002 situaţia s-a repetat, cu excepţia lunii ianuarie, iar în anul 2003, intimata a lucrat în timpul nopţii 64 de ore în luna ianuarie, 40 de ore în luna februarie, 80 de ore în luna martie şi câte 40 de ore în lunile mai şi iunie.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica adusă de recurentă hotărârii instanţei de fond în sensul că intimata a lucrat sporadic în timpul nopţii, astfel încât în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că sporul pentru orele de noapte are caracter permanent şi trebuie avut în vedere la stabilirea salariului individual mediu net pe ultimele 3 luni anterioare disponibilizării.
De asemenea, faţă de situaţia de fapt expusă, nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia, pentru a fi considerată ca având caracter permanent, activitatea desfăşurată de intimată pe timp de noapte s-ar fi impus a fi efectuată în cadrul unor ture de noapte circulare (permanente), iar nu o dată la 3 săptămâni, aşa cum s-a întâmplat.
In speţă, programul normal de lucru impunea imperativ şi cu caracter permanent desfăşurarea unei activităţi de noapte, indiferent de modul concret de organizare a turelor, iar astfel cum rezultă din dispoziţiile înscrise la pct. 4 lit. a) din Instrucţiunile emise de AMOFM pentru calcularea venitului în completare şi cum justificat a reţinut prima instanţă, în vederea stabilirii venitului lunar de completare se însumează elementele din contractul individual de muncă, respectiv salariul de bază lunar, sporuri – fără a se face vreo distincţie – indemnizaţii, alte adaosuri la care ar fi avut dreptul în condiţiile desfăşurării activităţii în programul normal de lucru.
Este adevărat că teza finală a aceluiaşi text dispune în sensul că nu pot fi luate în calcul drepturile acordate ocazional sau cu caracter nepermanent, însă sporul pentru orele de noapte acordat intimatei nu poate fi încadrat în această categorie de drepturi, întregul material probator administrat în cauză aflându-se în contradicţie cu susţinerea recurentei potrivit căreia intimata a beneficiat de acest spor ocazional, în cursul a două luni (martie şi mai), când volumul de muncă a fost foarte mare, ca urmare a comenzilor primite.
Mai mult, în chiar cuprinsul cererii de recurs, unitatea recurentă exemplifică ce se înţelege prin drepturi cu caracter nepermanent (prime, indemnizaţii pentru concedii medicale etc.), rezultând, în mod
evident, că sporul pentru orele de noapte acordat în condiţiile arătate mai sus nu poate fi considerat ca având un astfel de caracter.
Pentru aceste considerentele, Curtea constată că prima instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, pe care o va menţine, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.
