Sedinta publica de la 20 Septembrie 2011
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …./88/2010, reclamantul Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în numele si pentru membrii de sindicat, a chemat în judecata pe pârâtul Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea, pentru ca, în contradictoriu cu acesta, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtului la plata sporului de 100% din salariul de baza a orelor lucrate în zilele de repaus saptamânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza, pentru perioada 01.08.2007 – 31.12.2009, actualizata cu coeficientul de inflatie pe fiecare luna, de la data nasterii dreptului pâna la plata efectiva si plata dobânzilor legale calculate la data platii efective.
În motivare, reclamantul a aratat ca art. 16 din O.G. nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor prevede:
“(1) Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de politistii încadrati în functii de Înalti functionari publici, functionari publici de conducere si functionari publici de executie se vor plati cu un spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza:
a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale de lucru;
b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. Cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate în zilele de repaus saptamânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza.
(2) prestata potrivit alin. (1) poate fi compensata cu timp liber corespunzator, la cererea politistului, în conditiile în care orele nu au fost platite.”
Chiar daca O.G. nr. 38/2003 prevede la art. 57 ca aceste drepturi sa fie platite în limita fondurilor bugetare, nu e posibil ca politistii sa fie obligati sa desfasoare munca în schimburi (ture) in zilele de repaus saptamânal si in zilele declarate sarbatori legale (zilele prevazute de art. 134 din Codul Muncii, modificat si completat), fara a fi platiti cu un spor de 100%, conform art. 16 din O.G. nr. 38/2003.
În situatia in care nu s-ar aplica prevederile art. 16 din O.G. nr. 38/2003, in mod direct, acesta ar fi golit de norma juridica.
În acest sens, reclamantul solicita sa se observe si prevederile art. 15 alin. (1) din Ordinul M.A.I, nr. 577/2008 privind programul de lucru al politistilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamânal: “Pentru politistii care desfasoara activitatea in schimburi, precum si pentru cei care desfasoara activitati operative se asigura in cursul unei luni cel putin un repaus saptamânal, sâmbata si duminica, in zile consecutive.”
Ca documente justificative, care atesta orele lucrate in schimburi, respectiv in zilele de repaus saptamânal (sâmbata si duminica), precum si in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, au fost întocmite grafice lunare pentru executarea serviciului in schimburi (ture), precum si dispozitii scrise, in acest sens.
Desi politistii au desfasurat activitati in zilele de sâmbata, duminica si in zilele de sarbatori legale, acestia nu au putut primi in compensare nici timp liber corespunzator (având in vedere lipsa de efective la nivelul tuturor structurilor de politie), deoarece era imposibil asigurarea continuitatii permanente si obligatorii a serviciului politienesc.
Natura juridica a cauzei este, prin urmare, un conflict de drepturi, determinat de neacordarea unor drepturi salariale suplimentare prevazute de lege (art. 248 alin. 3 Codul Muncii).
Art. 18 din Codul muncii prevede in mod imperativ ca drepturile persoanelor încadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat împotriva oricaror încalcari, a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecinta, dreptul la plata sporului de 100%, fiind un drept prevazut de lege, derivat dintr-un raport de munca, nu poate fi anulat sau neacordat.
Un drept prevazut de lege nu poate sa devina doar o obligatie lipsita de continut, redusa la nudum jus, deoarece s-ar ajunge la situatia ca un drept patrimonial, a carui existenta este recunoscuta, sa fie vidat de substanta sa si, practic, sa devina lipsit de orice valoare.
Conform art. 287 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) “Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare.”
Prin urmare, roaga reclamantul sa se aprecieze ca politistii sunt îndreptatiti sa solicite restituirea drepturilor salariale cuvenite cu titlul de spor de 100% din salariul de baza a orelor lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, perioada 01.08.2007 – 31.12.2009.
De asemenea, solicita reclamantul sa se constate faptul ca nu sunt in situatia sa faca dovada procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece acest articol se refera la un drept sau un interes legitim stabilit printr-un act administrativ unilateral, în speta de fata fiind vorba de acte normative. Reclamantul face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prin adresa B.T. al S.N.P.P.C. din I.J.P.F. Tulcea nr.339/01.07.2010, adresa I.J.P.F. Tulcea nr. 751568/ 29.07.2010.
Întrucât, reclamantul considera ca se afla în termenul general de prescriptie prevazut de art. 47 din Ordonanta de Guvern nr. 38/30.01.2003 republicata, privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata prin Legea nr. 353/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, considera ca prezentul demers juridic este justificat.
Considera reclamantul ca neacordarea sporului de 100% din salariul de baza a orelor lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, contravine:
Art. 16 alin. (1) lit. b, teza a doua, din O.G. nr. 38/30.01.2003 Cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate în zilele de repaus saptamânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza;
– Art. 2 din O.G. 137/2000;
– Art. 40, alin.2 lit. c din Codul Muncii – angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individual de munca;
– Art. 154 alin. 2 si 3 din Codul Muncii – Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, , optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala. “
– Art. 6 alin. 3 din Codul Muncii – pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare;
– Art. 53 din Constitutia României – Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
– Art. 16 alin. 1 din Constitutia României – Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari;
– Art. 2, pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului este aparatorul oricaror discriminari, iar art. 23 din aceasta norma internationala statueaza in mod expres, faptul ca este garantat dreptul tuturor oamenilor. fara nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru munca egala.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri si a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauza.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea actiunii ca nefondata.
Prin întâmpinare, pârâtul a aratat ca potrivit art. 16 din O.G. nr. 38/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor “(1) Orele prestate peste durata normala a timpului de lucru de politistii încadrati în functii de înalti functionari publici, functionari publici de conducere si functionari publici de executie se vor plati cu un spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza:
a)75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale de lucru;
b)100% din salariul de baza pentru orele urmatoare.
Cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza.
(2) Munca prestata potrivit alin. (1) poate fi compensata cu timp liber corespunzator, la cererea politistului, în conditiile în care orele nu au fost platite.”
Roaga pârâtul sa se observe ca, însasi O.G. nr. 38/2003 art. 16 alin. (2) stipuleaza ca “munca prestata potrivit alin. (1) poate fi compensata cu timp liber corespunzator, la cererea politistului, în conditiile în care orele nu au fast platite”. Legiuitorul a prevazut ordinea privitoare la compensarea orelor lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, dupa cum urmeaza:
1. plata orelor suplimentare
2.compensarea cu timp liber corespunzator, la cererea politistului.
Relativ la aspectul legat de “asigurarea in cursul unei luni cel putin un repaus saptamânal, sâmbata si duminica, in zile consecutive, pentru politistii care desfasoara activitatea in schimburi, precum si cei care desfasoara activitati operative”, asa cum prevede art. 15 alin. (1) din Ordinul MAI nr. 577/2008 privind programul de lucru al politistilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamânal, arata pârâtul ca, la nivelul structurilor s-a acordat in compensatie timp liber corespunzator, la cererea politistilor de frontiera.
De altfel, art. 13 din Ordinul MAI nr. 577/2008 privind programul de lucru al politistilor, formele de organizare a acestuia si acordarea repausului saptamânal, statueaza modul in care se tine evidenta situatiilor privitoare la prestarea orelor despre care se face vorbire, si, ca atare, doreste pârâtul sa încunostinteze instanta ca la nivelul I.J.P.F. Tulcea, politistii de frontiera, pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile in vigoare, nu se lucreaza, au fost compensati cu timp liber, la cererea acestora, respectându-se, in acelasi timp, principiul continuitatii serviciului politienesc.
Si cum I.J.P.F. Tulcea are obligatia de a acorda timp liber politistilor de frontiera doar la cererea acestora, politistii care au cerut, au primit.
Afirmatia cum ca I.J.P.F. Tulcea este obligata la plata sporului de 100% din salariul de baza a orelor lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza, este o obligatie care in subsidiar ofera o alternativa, aceea a compensarii cu timp liber corespunzator asa cum evident stipuleaza art. 16 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor la alin. (2) “munca prestata potrivit alin. 1 poate fi compensata cu timp liber corespunzator, la cererea politistului, in conditiile in care orele nu au fost platite. “
Un alt aspect pe care doreste pârâtul sa-l învedereze instantei de judecata este ca “acordarea drepturilor banesti reglementate prin prezenta ordonanta se face in limita fondurilor bugetare aprobate anual unitatilor prevazute la art.(1)”, conform art. 57 din O.G. nr. 38/2003, si cum nu s-au alocat fonduri bugetare suficiente, nu s-au putut plati aceste sporuri, reiterând ideea ca I.J.P.F. Tulcea s-a prevalat in mod judicios de a doua posibilitate oferita de lege.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2995/88/2010, reclamantul Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, în numele si pentru membrii de sindicat, a chemat în judecata pe pârâtul Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea, pentru ca, în contradictoriu cu acesta, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtului la plata sporului de 100% din salariul de baza a orelor lucrate în zilele de repaus saptamânal sau în celelalte zile în care, nu se lucreaza, pentru perioada 01.08.2007 – 31.12.2009, actualizata cu coeficientul de inflatie pe fiecare luna, de la data nasterii dreptului pâna la plata efectiva si plata dobânzilor legale calculate la data platii efective.
Prin încheierea din 17.03.2011 s-a dispus conexarea dosarului nr. 2995/88/2010 la dosarul nr. 2994/88/2010.
Analizând actele si lucrarile dosarelor instanta retine urmatoarele:
Se cuvine a fi observat ca, în ceea ce priveste drepturile cuvenite membrilor de sindicat ai reclamantului pentru orele lucrate, inclusiv în unele zile de repaus saptamânal si în celelalte zile în care nu se lucreaza, potrivit art. 16 alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 38/2003 în forma în vigoare pâna la data de 01.01.2010, orele lucrate de politisti în zilele de repaus saptamânal sau în cele de sarbatoare legala se plateau cu un spor de 100% din salariul de baza.
Singura conditie impusa de textul legal pentru plata acestui spor era aceea ca orele sa fie prestate în una din zilele de mai sus si sa nu fie prestate peste durata normala a timpului de lucru.
Cu alte cuvinte, simpla prestare a unor ore în zilele de repaus sau de sarbatoare legala era suficienta pentru plata sporului.
Regimul orelor prestate peste durata normala a timpului de lucru era reglementat distinct de prima teza a art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 38/2003 si implica si ea plata unui spor diferentiat în functie de numarul de ore lucrat suplimentar.
În situatia în care orele prestate sâmbata si duminica erau în acelasi timp si ore suplimentare programului normal de munca saptamânal de 40 de ore, atunci se datora atât sporul prevazut de teza întâi a art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 38/2003 cât si sporul prevazut de teza a doua.
Aceste prevederi legale nu au reprezentat altceva decât o aplicatie cu titlu particular în cazul functionarilor publici cu statut special – politistii de frontiera a prevederilor generale aplicabile oricarui raport juridic de munca, continute de art. 132 din Codul muncii.
O.G. nr. 38/2003, ca lege speciala, facea referire la regimul zilelor de repaus, fara a-l descrie însa în detaliu, caz în care acesta va fi definit de legislatia generala în materie, adica de Codul muncii, în forma în vigoare în perioada de referinta.
Art. 132 alin. 1-3 din Codul muncii arata ca repausul saptamânal presupune 2 zile obligatorii de odihna, acordate de regula, sâmbata si duminica.
Textele prevad posibilitatea acordarii celor doua zile si în alte zile decât sâmbata si duminica, dar pentru aceasta derogare instituie si o sanctiune pentru angajator constând în plata unui spor la salariu, spor care, în cazul politistilor de frontiera este reglementat de art. 16 alin. 1 teza a doua din O.G. nr. 38/2003.
Altfel spus, daca salariatul si implicit si politistul de frontiera, lucreaza sâmbata si duminica în interiorul timpului normal de lucru, angajatorul trebuie sa îi acorde repausul saptamânal în alte zile ale saptamânii si sa îi plateasca un spor.
Acordarea repausului saptamânal în alte 2 zile ale saptamânii nu reprezinta un beneficiu special acordat salariatilor, ci reprezinta doar concretizarea respectarii obligatiei de acordare a repausului saptamânal.
Plata sporului reprezinta o reparatie pentru faptul ca salariatul si-a efectuat repausul în alte zile decât majoritatea salariatilor si a fost privat astfel de o parte din posibilitatile de recreere alaturi de familie.
Rezulta deci, ca simpla acordare a altor 2 zile libere pe saptamâna nu este de natura sa înlature obligatia de a plati sporul prevazut de O.G. nr. 38/2003.
Desigur, legislatia speciala aplicabila membrilor de sindicat ai reclamantului, spre deosebire de Codul Muncii, prevedea în art. 16 alin. 2 posibilitatea ca sporul sa fie întocmit prin timp liber corespunzator, însa acesta urma sa fie acordat suplimentar celor 2 zile aferente repausului saptamânal. Aceleasi considerente îsi gasesc aplicabilitatea si în cazul zilelor de sarbatoare legala.
În fapt de toate aceste considerente, vazând si concluziile raportului de expertiza contabila întocmit în cauza, inclusiv raspunsul la obiectiuni, prin care au fost calculate sumele cuvenite membrilor de sindicat, urmeaza ca instanta sa admita actiunea si va obliga pârâtul la plata catre ceilalti membrii ai sindicatului reclamant a sporului de 100% din salariul de baza aferent orelor lucrate în zilele de repaus saptamânal si în celelalte zile în care nu se lucreaza pentru perioada 01.08.2007 – 31.12.2009 calculat conform raportului de expertiza contabila – expert Calin Daniela Liliana – raport plus raspuns la obiectiuni, ce face parte integranta din prezenta hotarâre, actualizat ci indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pâna la data platii efective. Totodata, instanta va lua act de renuntarea la judecata cauzei a numitilor Denisov Laura, Dumitrache Danut Fîtîila Ionel, Furca Niulae, Furca Victorita, Georgescu Marius-Razvan, Graur Nicu, Guiu Adrian Bogdan, Ilisei Cristinel si Ion Roxana-Elena. Instanta va dispune plata onorariului în suma de 5000 lei din contul B.L.E. Tl catre d-na expert Calin Daniela Liliana. În temeiul art. 274 Cod. Proc. Civila, instanta ca obliga pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 5000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
7
