Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta debitoarea A.N.A.F – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, împotriva sentinţei civile nr.0000/00.00.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata creditoare S.C.A.P.A. D. SA – în , prin administrator judiciar II Insolvency IPURL cu sediul în Tulcea, str.Gării, nr.6, bl.3, sc.A, ap.8, jud.Tulcea şi terţul poprit TREZORERIA MUNICIPIULUI TULCEA, jud.Tulcea, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din 08 septembrie 2011, susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanţa a amânat pronunţarea la data de 15 septembrie 2011 şi la această dată, când a pronunţat următoarea hotărâre.
INSTANŢA
Sub nr. 3840/327/2011 din 27.05.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea formulată de către reclamanta – creditoare S.C.A.P.A. D.S.A. – în insolvenţă, prin administrator judiciar II Insolvency IPURL cu sediul în Tulcea, prin care solicita ca în contradictoriu cu pârâta – debitoare D.G.F.P. Tulcea şi cu pârâta – terţ poprit Trezoreria Municipiului Tulcea, să se dispună validarea popririi, în mâna terţului poprit, până la concurenţa sumei de 362.044 lei, actualizată cu indicele de inflaţie plus dobânda legală datorată de către debitoarea DGFP Tulcea.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este titulara unui titlu executoriu împotriva debitoarei, constând în sentinţa civilă nr. 2528/18.12.2009 a Tribunalului Tulcea, prin care debitoarea a fost obligată să plătească suma de 362.044 lei, reprezentând plată nedatorată achitată de către creditoare. A mai învederat creditoarea că titlul executoriu a fost pus în prin B. V. I., unde s-a format dosarul de executare nr. 396/2010, somaţia fiind comunicată debitoarei la data de 30.09.2010, în timp ce poprirea a fost înfiinţată pe 21.03.2011, fiind comunicată către terţul poprit.
Dintre pârâte, deşi au fost legal citate, doar debitoarea DGFP Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei, motivată de faptul că aceasta se află în reorganizare judiciară, îndreptăţit pentru a introduce o astfel de acţiune fiind administratorul judiciar.
Prin sentinţa civilă nr. 2353/29.06.2011 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei, ca nefondată, a fost admisă acţiunea acesteia şi a fost validată poprirea asupra terţului poprit, până la concurenţa sumei de 362.044 de lei, actualizată cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală începând cu data de la care sentinţa civilă 2528/18.12.2009 a Tribunalului Tulcea a devenit executorie, până la data achitării integrale a debitului, terţul poprit fiind obligat să plătească creditoarei, în limita acestei sume, suma datorată debitoarei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale active, că acţiunea a fost însuşită şi de către administratorul judiciar I.I. Insolvency I.P.U.R.L.
Pe fond, prima instanţă a reţinut că reclamanta are un titlu executoriu împotriva pârâtei – debitoare, constând într-o hotărâre judecătorească, pentru suma de 362.044 de lei reprezentând plată nedatorată. Acest titlu a fost pus în executare prin B. V. I., care a comunicat somaţia debitoarei la data de 30.09.2010 şi deoarece aceasta nu a plătit suma datorată, a fost înfiinţată poprirea pe data de 21.03.2011. A mai reţinut prima instanţă că reclamanta a invocat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi că atât raporturile juridice dintre creditoare şi debitoare, cât şi cele dintre debitoare şi terţul poprit au fost dovedite, pentru cel din urmă trebuind să fie avute în vedere dispoziţiile H.G. nr. 78/1992 privind organizarea şi funcţionarea trezoreriei. De asemenea, instanţa a mai reţinut că este posibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea sumei, deoarece acestea au funcţii diferite, prin acordarea dobânzii urmărindu-se sancţionarea debitoarei pentru executarea cu întârziere a obligaţiei, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv, cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei până la cea a plăţii efective.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel debitoarea DGFP Tulcea, care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea apelului, pârâta debitoare a arătat că judecătoresc nu are competenţa materială de a efectua o executare silită împotriva unei instituţii publice bugetare şi că potrivit O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titlu executoriu, executarea se realizează din sumele aprobate în bugetul instituţiilor publice, la capitolul cheltuieli, la care se încadrează creanţa respectivă, aceste norme având caracter special faţă de Codul de procedură civilă, care are caracter general. A mai arătat apelanta că nu a fost îndeplinită condiţia expirării termenului de şase luni prevăzut de art. 2 din actul normativ menţionat anterior.
Legal citată, intimata S.C.A.P.A. D.S.A. – în insolvenţă, prin administrator judiciar II Insolvency IPURL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că acesta tinde în mod vădit la tergiversarea finalizării executării silite. A mai precizat intimata că nu există nici un text de lege care să-i interzică să se adreseze executorului judecătoresc pentru realizarea executării silite împotriva unei instituţii publice cum este DGFP Tulcea, acesta fiind şi motivul pentru care Judecătoria Tulcea a încuviinţat executarea silită. A mai precizat intimata că creanţa sa este reprezentată de o plată nedatorată, situaţie în care nu erau necesare virări de credite bugetare pentru asigurarea în bugetul debitoarei a sumelor necesare pentru efectuarea plăţii stabilite prin titlu executoriu, şi că nu este incident nici termenul de şase luni prevăzut de O.G. 2/2002, deşi executorul judecătoresc l-a respectat, fiind în eroare.
Examinând hotărârea apelată pe baza motivelor de apel invocate, instanţa constată că apelul nu este întemeiat. Astfel, din înscrisurile administrate în faţa primei instanţe, rezultă că reclamanta are calitate de creditoare faţă de pârâta DGFP Tulcea, titlul executoriu fiind reprezentat de sentinţa civilă nr. 2528/18.12.2009 a Tribunalului Tulcea, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei de 362.044 de lei, cu titlul de sume achitate ca fiind nedatorate. Prin urmare există un raport juridic obligaţional între reclamantă şi pârâta debitoare, un astfel de raport existând şi între debitoare şi terţul poprit, Trezoreria mun. Tulcea, în baza legii, adică H.G. nr. 78/1992.
Sunt astfel întrunite condiţiile necesare pentru a funcţiona mecanismul popririi şi, întrucât terţul poprit nu a procedat la plata sumelor solicitate către creditoare, este întemeiată cererea acesteia de validare a popririi.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei că nu a fost respectată cerinţa trecerii unui termen de şase luni de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, instanţa de apel apreciază că aceasta nu este relevantă întrucât textul art. 2 din O.G. 22/2002 condiţionează acest termen de lipsa de fonduri care determină neînceperea sau necontinuarea executării creanţei stabilite prin titlu executoriu. Cu alte cuvinte, pentru a putea invoca acest termen, debitoarea trebuia să facă dovada lipsei de fonduri bugetare cu această destinaţie, precum şi dovada, în cazul lipsei acestor fonduri, a demersurilor efectuate pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.
Cum aceste dovezi nu au fost făcute de către debitoare, invocarea termenului de şase luni menţionat anterior nu este relevant pentru soluţionarea cauzei. Mai mult decât atât, trebuie observat că între momentul emiterii somaţiei şi cel al înfiinţării popririi au trecut aproape şase luni, acest termen fiind oricum depăşit până la momentul cererii de validare a popririi.
Relativ la susţinerea apelantei că executorul judecătoresc nu are competenţa materială de a efectua executarea silită, instanţa de apel constată că aceasta nu are nici un suport legal, neexistând nici o interdicţie ca executarea să fie pornită împotriva unei instituţii publice de către executorul judecătoresc.
Având în vedere aceste considerente, instanţa urmează să respingă apelul ca nefondat, iar sentinţa civilă nr. 2353/29.06.2011 a Judecătoriei Tulcea să fie menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge apelul formulat de către apelanta debitoarea A.N.A.F – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, str.Babadag, nr.163 bis, jud.Tulcea în contradictoriu cu intimata creditoare S.C.A.P.A. D.SA, în privinţa sentinţei civile nr. 2353/29.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, ca nefondat.
Menţine sentinţa civilă nr. 2353/29.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, ca legală şi temeinică.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi ….. 2011.
