Instanţa nu poate dispune ca o parte din pasivul societăţii cu răspundere limitată să fie suportată de către administratorul care a contribuit la aducerea societăţii în încetare de plăţi în cazul
în care o astfel de cerere a fost formulată ulterior închiderii procedurii, (art. 124, 125 din Legea nr. 64/1995).
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 327 din 25 februarie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2250 pronunţată la 13 noiembrie 2002 în dosarul nr! 2950/2002, Tribunalul Sălaj a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. laifo S.A. Zalău şi l-a obligat pe pârâtul N.l. la plata către reclamantă a sumei de 43.723.736 lei, cota parte din pasivul debitorului S.C. Braseria „Nufărul” S.R.L. Zalău, 5.912.512 lei dobânda legală şi cheltuieli de judecată.
în motivarea sentinţei s-a reţinut că pârâtul a fost administratorul debitorului S.C. Braseria „Nufărul” S.R.L. Zalău, iar faţă de acest debitor a fost închisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului prin încheierea civilă nr. 831 din 12 decembrie 2001 a Tribunalului Sălaj.
Instanţa a considerat că pârâtul, în calitate de administrator al debitorului, răspunde pentru pasivul rămas neacoperit, în temeiul art. 73 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990, deoarece nu ţinut registrele cerute de lege.
De asemenea, s-a considerat că nu are relevanţă faptul că afost închisă procedura defaliment, întrucât angajarea răspunderii administratorului nu este limitată de lege la acest moment.
împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat recurs, susţinând că nu are nici o datorie faţă de reclamantă, deoarece marfa a fost ridicată de alte persoane, că registrul a fost ţinut corect, că plata facturilor s-a făcut prin compensare, iar dreptul pretins este prescris.
Intimata a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând motivele invocate, constată că recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii cu răspundere limitată să fie suportat de către administratorii care au contribuit la ajungerea societăţii în încetare de plăţi, prin una din faptele enumerate în acelaşi alineat.
Din cuprinsul art. 125 al aceluiaşi act normativ rezultă că
sumele depuse potrivit art. 124 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate completării fondurilor necesare în vederea continuării activităţii debitorului, iar în caz de lichidare, plăţii datoriilor.
Având în vedere destinaţia sumelor, o condiţie esenţială pentru formularea acţiunii pentru stabilirea răspunderii administratorului este aceea ca aceasta să fie formulată anterior închiderii procedurii.
Or, din actele dosarului rezultă că procedura reglementată de dispoziţiile Legii nr. 64/1995 a fost închisă la 12 decembrie 2001 iar cererea pentru antrenarea răspunderii administratorului a fost introdusă cu mult ulterior închiderii procedurii, adică la data de 18 iulie 2002.
Prin urmare, recursul pârâtului este fondat, şi va fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Turcu Ion)
