Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 al Legii nr. 64/1995 în situaţia în care a fost efectul unor cauze neimputabile, cum sunt scăderea comenzilor pe piaţa internă şi a celor pentru export şi blocajul financiar datorat imposibilităţii încasării propriilor creanţe, (art. 124 din Legea nr. 64/1995)
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 2134 din 2 decembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 18 iunie 2003, pronunţată de judecătorul-sindic al Tribunalului Maramureş în dosar nr. 5647/2002, s-a respins ca nefondată sesizarea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare, însuşită şi de alţi 15 creditori împotriva pârâtului U.A. pentru stabilirea răspunderii sale în calitate de administrator al debitorului Umeg S.A. Baia Mare, în procedură de faliment, în temeiul prevederilor art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Judecătorul-sindic a reţinut în esenţă că debitorul, având ca obiect de activitate comercializarea utilajelor tehnologice, construcţii metalice şi asistenţă tehnică a intrat în faliment la 6 ianuarie 1999, iar lichidatorul desemnat a reţinut drept cauze ale falimentului scăderea volumului de activitate la exploatările miniere care erau principalii beneficiari ai producţiei debitorului, scăderea volumului la export şi blocajul financiar datorită nerecuperării creanţelor proprii. Pentru verificarea existenţei vreuneia dintre situaţiile enumerate de art. 124 s-a dispus efectuarea unei expertize. Raportul expertului, faţă de care nu s- au înregistrat obiecţiuni, concluzionează că nu s-a identificat nici una dintre situaţiile enumerate în art. 124, insolvenţă fiind efectul unor cauze obiective.
împotriva sentinţei au declarat recursuri creditorii S.C. Gavazzi Steel S.A. şi S.C. Petrotub S.A. Roman.
în motivarea recursurilor se susţine în esenţă că răspunderea administratorului poate fi stabilită întrucât a practicat
un management defectuos, nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea şi a deturnat o parte din activul societăţii sau a mărit fictiv pasivul acesteia.
Examinând recursurile creditorilor, curtea de apel constată că sunt nefondate.
Criticile formulate la adresa sentinţei de cei doi creditori se menţin la nivelul generalităţilor şi al afirmaţiilor gratuite, nici unul dintre recurenţi nefiind în măsură să indice măcar un fapt concret în sprijinul afirmaţiilor sale.
Judecătorul-sindic a depus stăruinţă pentru cercetarea activităţii administratorului sub aspectul identificării faptelor prin care acesta ar fi contribuit la starea de insolvenţă a debitorului dar, aşa cum reţine şi raportul de expertiză, nu s-au putut dovedi în sarcina administratorului asemenea fapte.
în consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
