Constatările cuprinse în raportul lichidatorului, în sensul că debitorul nu a ţinut contabilitatea conform legii şi nu a reconstituit-o corect şi complet după ce i-a fost acordat un termen în acest scop, constituie dovezi pe care se poate întemeia concluzia judecătorului-sindic privind răspunderea administratorilor în baza dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1375 din 9 septembrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 915 din 9 aprilie 2003 pronunţată de judecătorul-sindic Tribunalului Maramureş în dosar nr. 879/2002 privind procedura de faliment al debitorului S.C. Midomo WMM
S.R.L. Ocna Şugatag, s-a admis sesizarea creditorului D.G.F.P. Maramureş în temeiul prevederilor art. 124 din Legea nr. 64/1995 şi au fost obligaţi în solidar administratorii societăţii debitoare, H.M. şi M.l. să suporte pasivul societăţii debitoare în sumă totală de 1.053.203.242 lei şi 947.000 DM potrivit tabloului creditorilor din 20 iunie 2002 şi să plătească aceste sume în contul falimentului societăţii debitoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul-sindic a reţinut în esenţă că cei doi administratori nu au ţinut contabilitatea conform legii şi din această cauză nu s-au putut recupera sumele datorate debitorului de alte persoane. Totodată, administratorul H.M. a ascuns bunurile societăţii iar administratorul M.l. a angajat societatea prin actele semnate personal pentru sume de care societatea nu a profitat.
împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri administratorii H.M. şi M.l.
Ambele recursuri susţin, în esenţă, că administratorii nu au săvârşit nici una dintre faptele care s-ar încadra în dispoziţiile, art. 124 din Legea nr. 64/1995 pentru a fi obligaţi să suporte datoriile societăţii debitoare.
Examinând recursurile, curtea de apel constată că sunt nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 124 alin.(1) din Legea nr. 64/1995 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii cu răspundere limitată, având calitatea de debitor în procedură, ajunsă în stare de , să fie suportată de către administratorii societăţii care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre faptele enumerate la lit. a) – g).
Printre faptele enumerate în alin. (1) al art. 124 se regăsesc şi faptele prevăzute la lit. d) : au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.
în cazul din speţă această faptă a fost stabilită şi în sarcina celor doi administratori.
Astfel, din raportul lichidatorului depus la dosar la 5 martie 2002 rezultă că la societatea debitoare nu s-a ţinut contabilitatea conform legii şi s-a acordat un termen de către lichidator pentru reconstituirea evidenţelor analitice a debitorilor în vederea recuperării
creanţelor de la aceştia. Nici evidenţa furnizorilor nu era reflectată corect în şi lichidatorul a fost în situaţia de a acorda termen pentru reconstituirea ei. Nici după aceste termene evidenţa contabilă nu a fost corect şi complet reconstituită. Raportul şi anexele mai conţin şi alte exemplificări ale concluziei că evidenţa contabilă a societăţii debitoare nu a fost ţinută conform legii.
Probele de mai sus nu au fost combătute şi rezultă astfel căestecorectă concluzia judecătorului-sindic privind răspunderea celor doi administratori în temeiul dispoziţiilor art. 124 al Legii nr. 64/1995.
în consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
