Examinând sentinta atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului , a criticilor formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul, conform art. 385/15 pct.1 lit.b. c.p.p. constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente :
La data de 5.01.2010 condamnata a fost analizata în comisia de propuneri pentru punerea în libertate conditionata, care a concluzionat faptul ca, persoana condamnata poate beneficia de liberare conditionata, încheindu-se procesul verbal al Penitenciarului.
Analizand celelalte aspecte din continutul procesului verbal, precum si din caracterizarea întocmita de reprezentantii penitenciarului rezulta ca persoana privata de libertate, a executat fractia prevazuta de lege, aspect care a fost avut în vedere si de prima instanta, insa aceasta din urma a trecut peste celelalte mentiuni din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, tribunalul considera ca nu se poate trece cu usurinta peste concluziile comisiei care are ca scop principal analizarea cu spirit de raspundere si în deplina cunostinta de cauza a situatiei fiecarui condamnat în parte.
Motivarea instantei de fond este una pur teoretica ce vizeaza functiile si rolul pedepsei , aspecte teoretice de care se tine seama mai mult la aplicarea acesteia si nu vizeaza în mod expres executarea pedepsei.
Intr-adevar, sesizeaza în mod corect prima instanta faptul ca, pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârsirii de noi infractiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie sa fie adecvata în momentul legiferarii, în momentul individualizarii prin aplicarea ei de catre instanta, cât si în momentul executarii efective a pedepsei, iar potrivit art.52 al.2 Cod penal, prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Adecvarea pedepsei în momentul executarii efective a pedepsei se regaseste, dupa aparitia Legii 275/2006 privind executarea pedepselor în stabilirea regimului adecvat de pedepsei, pentru liberarea conditionata fiind stabilite alte criterii.
Liberarea conditionata este o forma de înlaturare conditionata a continuarii executarii pedepsei iar conditiile impuse expres de lege trebuie îndeplinite atât înainte de a fi acordata cât si pentru a deveni definitiva. Ea este deci un mijloc de individualizare administrativa a executarii pedepsei închisorii si are avantajul ca se efectueaza atunci când condamnatul este sub observatia administratiei penitenciarului care poate efectua o cunoastere profunda dupa conduita lui, dupa depusa si dupa unele semne reale de îndreptare, tinând seama si de antecedentele penale.
Pentru acordarea liberarii conditionate nu se tine seama de gravitatea infractiunii pentru care persoana a fost condamnata, de durata pedepsei închisorii si nici daca aceasta este în urma unei condamnari sau în urma comutarii detentiunii pe viata, acestea nefiind conditii cerute de lege, în cauza condamnata nefiind cunoscuta cu antecedente penale. Existenta unor rapoarte de pedepsire, la persoanele care nu au mai executat pedepse privative de libertate, în special în situatia femeilor explica comportamentul oscilant derivat din greutatea adaptarii la privarea de libertate. Este important în aceste situatii ca dorinta de a beneficia de liberarea conditionata sa determine condamnatul la revizuirea unui astfel de comportament. Amânarile succesive sub pretextul ca liberarea la termen este regula, pot crea mari perturbari în activitatea de reeducare prin lipsa interesului persoanei private de libertate, de a participa la programe, de a respecta regulamentele de ordine interioara stiind de la începutul pedepsei ca aceste activitati nu conteaza cât timp regula este liberarea la termen iar legiuitorul nu defineste concret exceptia.
Decizia de a nu libera un condamnat nu trebuie sa se întemeieze pe termeni cu încarcatura afectiva sau termeni cu caracter general.
In raport de cele de mai sus, tribunalul constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre netemeinica si în baza art. 385/15 pct.2. lit.a c.p.p., va admite recursul declarat de recurenta- condamnata Barbu Maria împotriva sentintei penale nr.1/07.01.2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, va admite propunerea de liberare conditionata formulata de Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului privind pe condamnata, constatând ca în cauza sunt îndeplinite dispozitiile art. 59 c.p. dispunându-se punerea de îndata în libertate a acestuia din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala a Tribunalului.
În speta, constata ca sunt îndeplinite disp.art.59C.p. si va dispune punerea în libertate conditionata a condamnatului caruia i se va atrage atentia asupra disp.art. 61 c.p. privind efectele liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa de 910 zile închisoare ramase neexecutate.
In baza art. 192 al.3. c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia, iar onorariul aparatorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
