C. muncii, art. 269 alin. (3) Legea nr. 136/1995, art. 9
în examinarea condiţiilor de exercitare a răspunderii contractuale comerciale dintre asigurat şi asigurător sunt evaluate elemente cu relevanţă în antrenarea răspunderii patrimoniale sub aspectul vinovăţiei salariatului, cum ar fi riscul normal al serviciului.
întrucât, în lipsa dosarului de daune, nu se poate stabili dacă operează răspunderea contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor, ca urmare a intervenirii riscului asigurat, condiţie necesară pentru stabilirea existenţei prejudiciului cauzat transportatorului angajator, acţiunea în regres promovată de acesta din urmă împotriva salariatului său este inadmisibilă, fiind prematur formulată.
C.A. Piteşti, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 240/R-CM din 18 martie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 695/CM din 31 octombrie 2007, Tribunalul Argeş, rejudecând în fond după casare, a admis excepţia prematurităţii primului capăt de cerere al acţiunii; a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârât la plata contravalorii a 500 litri de motorină la preţul de la data achitării; a respins, ca urmare a admiterii excepţiei menţionate, cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii mărfii deteriorate ca prematur introdusă.
Pentru a se dispune astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcţia de conducător auto din data de 10 noiembrie 2003 până la 6 mai 2006, când şi-a dat demi
sia. Ca salariat al reclamantei în funcţia menţionată a efectuat un transport internaţional de mărfuri pe ruta Franţa – România.
Transportul de mărfuri s-a făcut de către reclamantă pentru SC E&Vector M. România SRL, beneficiar al acestuia fiind SC Automobile E. SA
La destinaţie s-a constatat că un număr de 4 paleţi din încărcătură, conţinând 336 piese colecţie ambreiaj, au fost deterioraţi pe timpul transportului, situaţie consemnată în avizul de litigii gara rutieră.
In baza raporturilor contractuale, SC Automobile E. SA a emis către SC E.& Vector M. România SRL factura fiscală din 17 mai 2006 pentru suma de 23667,09 lei, reprezentând contravaloarea mărfii avariate.
La rândul său, SC E.&Vector M. România SRL. a emis pe numele reclamantei factura fiscală din 22 mai 2006 pentru aceeaşi sumă de bani.
Potrivit ordinului de compensare din 31 iulie 2006 reclamanta a achitat societăţii E.&Vector M. România SRL suma de 23.667,09 lei.
întregul transport efectuat de către pârât a fost asigurat la Societatea de Reasigurare B. SA, potrivit contractului de asigurare încheiat între reclamantă şi asigurător.
Conform clauzelor contractuale, la producerea riscului asigurat reclamanta trebuia să anunţe asigurătorul despre aceasta, apoi să solicite plata despăgubirilor pentru marfa avariată potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, dovadă care nu a fost făcută în speţă.
Numai în situaţia în care reclamanta ar fi solicitat despăgubirile, iar societatea de asigurare ar fi refuzat în mod expres plata acestora sau în cazul în care plata ar fi fost una parţială, ar fi putut să se îndrepte împotriva prepusului pentru plata prejudiciului cauzat sau pentru plata diferenţei dintre suma plătită de asigurător şi prejudiciul total.
Faţă de cele reţinute s-a considerat că cererea de plată a despăgubirilor pentru marfa distrusă este prematur formulată.
In ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, a fost avută în vedere nota explicativă din data de 2 mai 2006, prin care pârâtul a declarat că este de acord cu imputarea costului a 300 litri de motorină, arătând că depăşirea consumului de combustibil poate avea şi cauze subiective, cum ar fi conducerea camionului într-un mod neprofesional. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC International M.D. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemei-nicie.
Recursul nu este fondat.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat, aşa cum se precizează şi în adresa nr. 7695/2007 emisă de asigurătorul SC B. SA CN, rezultă că reclamanta, în calitate de transportator asigurat, nu a solicitat executarea contractului de asigurare valabil la data constatării deficienţelor de transport.
întrucât în lipsa dosarului de daune nu s-a stabilit dacă operează răspunderea contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor ca urmare a intervenirii riscului asigurat, condiţie necesară spre a se lămuri existenţa prejudiciului cauzat reclamantei, în mod corect instanţa de fond a considerat acţiunea inadmisibilă pentru formularea acesteia prematură.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în examinarea condiţiilor de exercitare a răspunderii contractuale comerciale dintre asigurat şi asigurător sunt evaluate elemente cu relevanţă în antrenarea răspunderii patrimoniale – pe latura vinovăţiei salariatului – cum este riscul normal al serviciului.
S-a comunicat recurentei, având calitatea de asigurat, dar în afara dosarului de daune, faptul că, spre a solicita despăgubiri din asigurarea transportului de marfa este necesar ca transportatorul sau prepusul acestuia să înscrie în scrisoarea de trăsură observaţiile sale motivate faţă de starea mărfii, ambalajului, numărul de colete, marcajul şi numărul lor.
Simpla corespondenţă, neînsoţită de cercetarea unor aspecte care au relevanţă în lămurirea existenţei elementelor răspunderii patrimoniale, printre care se află prejudicierea patrimoniului angajatorului prin fapta ilicită a salariatului şi vinovăţia acestuia din urmă, determină inadmisibilitatea acţiunii pentru faptul că interesul celui care a formulat-o nu este încă născut.
Ca urmare, Curtea va reţine că soluţia de admitere a excepţiei de prematuritate a primului capăt de cerere este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor de la dosar şi al aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente în cauză, că nu se regăsesc cazurile de nelegalitate şi netemeinicie reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
