Competenta teritorială alternativă. Instanţa locului plăţii


Dacă locul executării nu este stabilit expres în contract acesta poate rezulta tacit din natura operaţiunii sau din intenţia părţilor. Plata efectuată prin bancă eliberează pe debitor la data creditării contului furnizorului cu valoarea mărfii livrate, deschis la sediul creditorului.

Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1942 din 30 octombrie 2003

Prin sentinţa civilă nr. 1700/19.06.2003 pronunţată în dosarul nr. 3832/2003 al Tribunalului Maramureş s-a respins cererea în anulare formulată de debitorul Spitalul Municipal de Adulţi Bârlad împotriva încheierii nr. 1141/5 mai 2003 din dosarul nr. 2493/2003 al Tribunalului Maramureş, în contradictoriu cu creditoârea S.C. AC Helcor Pharma S.R.L.

în motivare s-a reţinut că reclamantul are conform art. 12 C.pr.civ. alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente şi că în faţa instanţei care a emis ordonanţa privind somaţia de plată debitoarea nu a invocat nici o excepţie şi nu a depus întâmpinare, deşi a fost legal citată.

în ce priveşte plata dobânzilor, s-a reţinut că aceasta este datorată în temeiul art. 43 Cod comercial, iar cuantumul acestora urmează să fie calculat cu ocazia executării silite sau la momentul plăţii, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001.

împotriva acestei sentinţe debitorul a declarat recurs în motivarea căruia arată că în mod greşit instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 12 C.pr.civ., când, de fapt, sunt incidente dispoziţiile art. 5 C.pr.civ., competenţa aparţinând astfel Tribunalului laşi.

Cu privire la dobânzi, recurenta arată că îşi menţine

punctul de vedere arătat în cererea în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la 27 octombrie 2003 intimata a solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, arătând în apărare, în esenţă, că nu există nici un temei de admitere a acestuia. Tribunalul Maramureş analizând în mod corect şi pertinent toate aspectele cauzei.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 1141/5 mai 2003, pronunţată în dosar nr. 2493/2003 al Tribunalului Maramureş debitorul Spitalul Municipal Bârlad a fost somat, la cererea creditoarei S.C. AC Helcor Pharma S.R.L. să achite în termen de 10 zile de la primire suma de 130.609.043 lei preţ reactualizat în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data efectivă a plăţii, dobânzi legale şi 5.345.000 lei cheltuieli de judecată.

împotriva acestei încheieri debitoarea a formulat cerere în anulare, în cadrul căreia a invocat lipsa competenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş şi faptul că emiterea somaţiei de plată trebuia să se facă de instanţa domiciliului pârâtului, respectiv Tribunalul Vaslui.

Debitoarea susţine că produsele nu au fost ridicate de la sediul reclamantei ci, livrate de către aceasta spitalului, în Bârlad, iar plata urma să se facă prin Trezoreria Bârlad unde spitalul are cont deschis, neputând fi aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. pr. civ.. De asemenea, contractul încheiat între părţi stabileşte că spitalul urmează să achiziţioneze medicamentele de la depozitul creditoarei situat în laşi, în această situaţie competenţa revenind Tribunalului laşi, dar, în nici un caz, Tribunalului Maramureş.

Cu privire la dobânzi, debitoarea arată că s-au încălcat prevederile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, cu privire la acestea creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă, asumată prin contract sau printr-un înscris însuşit de părţi.

între părţi s-a încheiat un contract de furnizare de produse nr. 5056/3.01 2002, prin care creditoarea Compania Farmaceutică AC Helcor Pharma Baia Mare, în calitate de distribuitor de produse farmaceutice, s-a obligat să-i livreze debitorului Spitalul Municipal Bârlad, în calitate de beneficiar, medicamente, în funcţie de necesar, pe bază de facturi, de la depozitul creditoarei

situat în laşi.

în baza contractului, la punctul IV – drepturile şi obligaţiile părţilor – beneficiarul s-a obligat, printre altele, să achite contravaloarea produselor achiziţionate de la furnizor.

Potrivit art. 59 Cod comercial, orice obligaţie comercială, indiferent de obiectul ei, trebuie să fie executată în locul arătat în contract.

Dacă locul executării nu este stabilit expres în contract acesta poate rezulta tacit din natura operaţiunii sau intenţia părţilor contractante. în speţă, plata efectuându-se prin bancă, debitorul este eliberat de plată la data creditării contului furnizorului cu contravaloarea mărfii livrate, cont deschis la trezoreria Baia Mare, unde creditoarea îşi are sediul.

Prin urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă aplicabilă în litigiile comerciale potrivit art. 10 pct.4 raportatJa art. 5 şi 12 C.pr.civ., reclamanta s-a adresat cu cerere instanţei locului plăţii, respectiv Tribunalului Maramureş, în a cărui rază de competenţă îşi are creditoarea sediul.

Depozitul din laşi nu are personalitate juridică, astfel că nici această susţinere a debitoarei cu privire la competenţa Tribunalului laşi nu poate fi reţinută ca fiind întemeiată.

în ceea ce priveşte dobânzile, acestea s-au acordat în mod legal în temeiul art. 43 Cod comercial, cu privire la cuantumul acestora urmând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3712 alin. (2) C.pr.civ. conform cărora „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii”.

în baza considerentelor mai sus reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul debitorului, iar sentinţa atacată va fi menţinută în întregime.

(Judecător Lucia Brehar)