Potrivit art. 106 din Legea nr.58/1934, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 11/1993, aprobată prin Legea nr.83/1994, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiile privind cambia, acţiunea sau executarea cambială (art.47) şi regresul în caz de neplată (art.48-55 şi art.57-65).
Prin sentinţa civilă nr.699 din 26.01.2001, Judecătoria Galaţi a admis cererea de înfiinţare şi validare a popririi formulată de creditoarea S.C. „U.H.” S.R.L. şi, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „B” S.R.L şi terţul poprit B.C.R.- Sucursala Galaţi, a dispus validarea popririi înfiinţată prin ordonanţa din 7.12.2000, până la concurenţa sumei de 39.928.696 lei, asupra contului debitoarei deschis Ia terţul poprit şi 1-a obligat pe acesta să remită suma poprită.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că biletul la ordin emis la data de 25.07.2000, cu dată scadentă la 30.08.2000, fiind învestit cu formulă executorie, constituie titlu executoriu, că debitoarea nu a formulat contestaţie la poprire şi că minuta încheiată la data de 31.08.2000 de către creditoare şi debitoare nu are nici o relevanţă ca probă a remiterii datoriei în cauza dedusă judecăţii.
Apelul declarat de debitoare împotriva sentinţei menţionate mai sus a fost admis prin decizia civilă nr.734 din 20.06.2001 a Tribunalului Galaţi, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate, în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea creditoarei privind înfiinţarea şi validarea popririi şi invalidată ordonanţa de poprire din 7.11.2000 pentru suma de 39.928.696 lei asupra contului debitoarei la terţul poprit.
Prin aceeaşi decizie, tribunalul a respins excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe invocată de debitoare.
Tribunalul a reţinut că excepţia invocată nu este fondată deoarece obiectul cererii îl constituie poprirea şi că asemenea cereri sunt de competenţa judecătoriei, conform art.453 C.proc.civilă.
Instanţa de apel a apreciat că minuta încheiată la data de 31.08.2000, prin care părţile în litigiu au precizat că nu mai au pretenţii una faţă de cealaltă, are prioritate în rezolvarea pe cale amiabilă a pretenţiilor dintre acestea şi că promovarea cererii de poprire la data de 20.11.2000,în baza unui titlu executoriu anterior minutei, nu are nici o justificare.
Prin decizia nr.464/R/13.11.2001, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul creditoarei şi a casat decizia civilă nr.734 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Galaţi şi, pe cale de consecinţă, şi sentinţa civilă nr.699 din 26 ianuarie 2001 a Judecătoriei Galaţi.
Titlul executoriu fiind un bilet la ordin, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a cererii de înfiinţare şi validare a popririi acestuia.
Potrivit prevederilor art. 106 alin. 1, care fac referire la art.61 alin.3 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin nr.58/1934, modificată prin O.G.nr. 11/1993 aprobată prin Legea nr.83/1994, competenţa pentru investirea cu formulă a cambiei şi a biletului la ordin aparţine judecătoriei.
Din momentul în care un bilet la ordin a fost investit cu formulă executorie, posesorul acestuia va putea proceda la îndeplinirea formalităţilor de pe toată perioada cât dreptul său la executare nu s-a prescris.
Potrivit art.62 şi art. 106 alin. 1 din aceeaşi lege, în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face opoziţie la executare, competenţa pentru soluţionarea acesteia aparţinând tot judecătoriei care a investit cambia şi biletul la ordin cu formulă executorie.
Prin urmare, din conţinutul prevederilor legale mai sus menţionate, rezultă, cu evidenţă, că procedura executării silite în cazul biletului la ordin este cea prevăzută de legea specială şi anume Legea nr.58/1934, modificată.
Creditoarea, contrar dispoziţiilor art. 106 coroborate cu cele ale art.61-62 din Legea cambiei şi a biletului la ordin, referitoare la declanşarea procedurii executării, a sesizat instanţa cu o cerere de înfiinţare şi validare a popririi.
Deşi o asemenea cerere este inadmisibilă în cazul unui titlu constând într-un bilet la ordin, ambele instanţe, ignorând prevederile legii speciale, au soluţionat-o fară să pună în discuţia părţilor această excepţie.
( decizia civilă nr. 464/R/2001 )
