Potrivit art. 592 alin. 2 C.proc.civ. “Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului…”.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 4729 din 13 iunie 2002, reclamanta S.C.”C.I.O.C.” cu sediul în Insulele Virgine, cu domiciliul ales în România, localitatea Brăila, a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta S.C.”A” SRL Cahul, Republica Moldova, să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra cantităţii de 3.142.340 kg benzină virgină încărcată în trei barje aflate în Portul Brăila.
Reclamanta a învederat instanţei că este proprietara cantităţii de benzină mai sus menţionată, că aceasta a fost încărcată în barje închiriate de la C.N.F “S.N.” S.A., care a cesionat sau vândut întreaga cantitate de benzină pârâtei şi că pe rolul Tribunalului Brăila a formulat cerere principală cu privire la marfa asupra căreia solicită instituirea sechestrului asigurător, cerere înregistrată sub nr. 3707/2002, cu termen de judecată la data de 27 iunie 2002.
Tribunalul Brăila, prin încheierea din 14 iunie 2002, a admis cererea reclamantei şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra cantităţii de 3.142.340 kg benzină virgină, proprietatea reclamantei S.C.”C.I.O.C.”, încărcată în trei barje aflate în portul Brăila.
Prin aceeaşi încheiere, tribunalul a fixat cauţiune în sumă de 50.000.000 lei şi a dispus să fie achitată şi depusă până la data de 17 iunie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 594 şi art. 595 C.proc.civ. în referire la art. 908 C.com.
împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta S.C.”A” SRL Cahul pe care o critică pentru următoarele motive:
– cererea de instituire sechestru asigurător nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 591 şi următoarele din C.proc.civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâta a susţinut că, faţă de obiectul cererii din dosarul nr. 3707/2002 cu termen la data de 27 iunie 2002 pe rolul Tribunalului Brăila, nu sunt întrunite cerinţele pentru instituirea sechestrului asigurător ci ale sechestrului judiciar conform art. 598 C.proc.civ. în cererea principală se dispută însuşi dreptul de proprietate asupra acestei cantităţi de benzină.
– cum reclamanta nu pretinde un drept de creanţă de la pârâtă, nu sunt întrunite cerinţele art. 591 C.proc.civ. pentru instituirea unui sechestru asigurător.
– prima instanţă, faţă de valoarea cantităţii de benzină de 800.000 dolari USD, trebuia să o oblige pe reclamantă la o cauţiune în sumă de 400.000 dolari USD şi nu la suma de 50.000.000 lei.
In concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii din 14 iunie 2002 a Tribunalului Brăila în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigurător.
Curtea, asupra excepţiilor invocate de părţi a constatat următoarele:
Recurenta pârâtă a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Brăila – secţia comercială, raportat la valoarea litigiului care este de 800.000 dolari USD echivalentul a peste 10 miliarde de lei, susţinând că în atare situaţie ar fi competentă în fond Curtea de Apel Galaţi – secţia comercială.
Este de remarcat, prin chiar precizările recurentei, că excepţia vizează fondul litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 3707/2002, aflat pe rolul Tribunalului Brăila.
Curtea este însă sesizată nu cu un recurs asupra fondului pricinii ci cu o cale de atac împotriva încheierii din 14 iunie 2002 prin care s-a soluţionat cererea de instituire a sechestrului asigurător.
Obiectul dosarului nr. 4729/2002 în care s-a pronunţat încheierea criticată îl constituie o cerere accesorie situaţie în care, instanţa de recurs, nefiind investită să soluţioneze calea de atac a cererii principale din dosarul nr. 3707/2002 al Tribunalului Brăila, nu se poate substitui instanţei de fond la care se poate invoca această excepţie, potrivit principiului “accesorium sequitur principale”.
Acest principiu exprimă ideea că orice instanţă competentă, învestită cu judecarea unei cereri principale, are căderea de a judeca şi toate cererile accesorii şi incidente care, dacă ar fi judecate separat, ar putea atrage competenţa altei instanţe.
Intimata reclamantă a invocat, având în vedere Decretul nr. 203/ 1974, excepţia necompetenţei materiale a secţiei comerciale a Tribunalului Brăila de a soluţiona cauza. Aceasta a susţinut că, în speţă, competenţa materială aparţine secţiei maritime şi fluviale a Tribunalului Galaţi, însă, având în vedere valoarea litigiului, competenţa materială aparţine Curţii de Apel Galaţi.
Competenţa materială asupra fondului cauzei este o chestiune care vizează dosarul nr. 3707/2002, aflat pe rolul Tribunalului Brăila, aşa cum s-a precizat mai sus, nicidecum soluţionarea cererii accesorii la care art. 591 C.proc.civ. stabileşte expres competenţa de soluţionare ca fiind a instanţei la care este pe rol fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse excepţia respectivă a fost respinsă.
Recursul a fost apreciat ca f o nd a t pentru alte considerente decât cele invocate de pârâtă;
Potrivit art. 592 alin. 2 C.proc.civ. “Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fară citarea părţilor”.
Prima instanţă a fixat cauţiunea la nivelul sumei de 50.000.000 lei şi depunerea acesteia până la data de 17 iunie 2002, aşa cum rezultă din încheierea din 14 iunie 2002.
La dosarul cauzei nu există dovada achitării acestei cauţiuni iar în şedinţa de judecată reprezentantul intimatei reclamante, întrebat fiind asupra acestei chestiuni, a precizat că nu a achitat cauţiunea fixată de prima instanţă.
în încheierea criticată, temeiul de drept invocat de prima instanţă se referă la ridicarea măsurii sechestrului asigurător, dispoziţiile art. 594 şi art. 595 C.proc.civ. neavând legătură cu ceea ce a solicitat reclamanta şi anume instituirea sechestrului asigurător.
întrucât dispoziţiile imperative nu au fost respectate de intimata-reclamantă, se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător.
( decizia civilă nr. 665/R/2002 )
