CONTENCIOS ADMINISTRATIV. LEGALITATEA HOTĂRÂRII C.S.M. DE NUMIRE A UNUI PROCUROR FINANCIAR LA CAMERA DE CONTURI JUDEŢENE LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL, CA EFECT AL PRELUĂRII PERSONALULUI ÎN BAZA O.U.G. NR. 53/2005. Numirea în, suspendarea sau eliberar


HOTĂRÂRII C.S.M. DE NUMIRE A UNUI PROCUROR

FINANCIAR LA CAMERA DE CONTURI JUDEŢENE LA

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL, CA EFECT AL

PRELUĂRII PERSONALULUI ÎN BAZA O.U.G. NR.

53/2005.

Art.43 (1) din Legea nr. 303/2004, art.39 alin.(2) din OUG

nr.177/2002

Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul

judecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai prin

judecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai prin

concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente

la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţia de

procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, fiind preluat în baza

O.U.G.nr..53/2005, iar coeficientul de multiplicare corespunzător

parchetului de pe lângă curtea de apel a fost recunoscut acestuia, prin

hotărâre judecătorească, în temeiul unui drept câştigat, iar nu ca urmare

a dobândirii gradului profesional superior, dispoziţiile limitându-se doar

la aspectul salarizării procurorilor financiari.

(Sentinţa nr. 34/F/C/27.02.2008, pronunţată de Curtea de

Apel piteşti –s.c.c.a.f.)

Prin plângerea înregistrată la 21 ianuarie 2008, reclamantul

N.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a chemat în

judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru

Procurori, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârii

nr.280/01.11.2007 a CSM – Secţia pentru Procurori, emisă în baza

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din

18.10.2007, ca fiind nelegală şi netemeinică.

În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că în perioada

24.11.1994 – 26.07.2005 a funcţionat ca procuror financiar la Curtea de

Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Argeş, iar prin

Decretul nr.719/22 iulie 2005, publicat în Monitorul Oficial nr.667/26

iulie 2005 al Preşedintelui României, a fost numit în funcţia de procuror

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş. Numirea în funcţia de

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş s-a făcut în vederea

aducerii la îndeplinire a prevederilor OUG nr.53/2005, dar contrar

opţiunii sale, de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti

(a se vedea Hotărârea nr.256/06.07.2005 a CSM) aşa cum se prevede în

OUG nr.53/2005 şi OUG nr.117/2003.

Reclamantul susţine că prin Hotărârea nr.280/2007 – Secţia

pentru procurori a CSM i-a respins cererea având ca obiect transferul de

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Piteşti., hotărârea având ca fundament soluţia adoptată

de Plenul CSM din 18 octombrie 2007, referitor la „Punctul de vedere al

Direcţiei legislaţie, documentare şi nr.1540/L/2007” privind

faptul că salarizarea corespunzătoare parchetului de pe lângă o instanţă

superioară nu conferă de drept gradul profesional al acelei unităţi de

parchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nu deţine gradul

profesional (pct.14 din ordinea de zi soluţionată din data de 18

octombrie 2007). Mai arată că, prin decizia nr.2525/29 iunie 2006

pronunţată în dosarul nr.35100/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

– Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut faptul că noţiunea

de „preluare” utilizată de legiuitor în OUG nr.53/2005, noţiune fără

corespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată decât prin

analogie cu instituţia „transferului întreprinderii, al unităţii sau unor părţi

ale acesteia”, reglementată de Titlul IV, capitolul 5 din Codul muncii.

Reclamantul invocă şi decizia nr.516/2004 a Curţii

Constituţionale, ca temei al pretenţiilor sale, arătând că potrivit acestei

decizii, la data preluării, procurorii financiari făceau parte din Ministerul

Public şi erau salarizaţi conform art.39 alin.(2) din OUG nr.177/2002,

corespunzător funcţiilor similare din cadrul parchetelor de pe lângă

curţile de apel. În dovedirea gradului profesional avut până la preluare

există şi norma juridică din art.3 din OUG nr.117/2003, care exprimă

voinţa legiuitorului, potrivit căreia, după preluarea judecării cauzelor

aflate pe rolul colegiilor jurisdicţionale ale instanţelor de drept comun …

„procurorii financiar participă la judecarea cauzelor rezultate din

activitatea Curţii de Conturi” (inclusiv la curţile de apel).

În această împrejurare, susţine reclamantul, instituţia preluării

(transferului) soluţionată de I.C.C.J. prin decizia nr.2525/2006,

menţionată mai sus, include şi transferul dreptului la gradul profesional

avut (procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel). Susţine că

preluarea de către Ministerul Public nu s-a făcut din motive imputabile şi

pe cale de consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.65 pct.6 din Legea

nr.303/2004, modificată şi completată.

În fine, reclamantul susţine că în conformitate cu prevederile

art.3 alin.(1) din OUG nr.27/2006 „judecătorii, procurorii, personalul

asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea

desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport

cu nivelul instanţelor sau parchetelor”, fapt ce duce la concluzia că gradul

profesional este acela ce determină salarizarea, salariul nefiind altceva

decât contraprestaţia parchetului, corespunzătoare prestaţiei

procurorului.

În concluzie, solicită anularea hotărârii nr.280/2007 a CSM –

Secţia pentru procurori, emisă în baza Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 18.10.2007 şi recunoaşterea dreptului de a fi

transferat.

Prin întâmpinarea de la filele 58-60 din dosar, pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea acţiunii

reclamantului, ca nefondată, susţinând că salarizarea corespunzătoare

parchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradul

parchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradul

acelei unităţi de parchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nu

deţine gradul profesional respectiv. Pârâtul mai susţine că, reclamantul

nu a susţinut examenul de promovare în funcţia de procuror la parchetul

de pe lângă curtea de apel, iar promovarea judecătorilor şi procurorilor se

face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor

vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete,

conform prevederilor art.43 din Legea nr.303/2004 privind Statutul

judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare; coeficientul de multiplicare corespunzător parchetului de pe

lângă curtea de apel a fost recunoscut reclamantului, în temeiul unui

drept câştigat şi nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile

părţilor, curtea constată că acţiunea formulată de reclamant nu este

fondată.

Prin hotărârea nr.280/1 noiembrie 2007, Secţia pentru

procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

reclamantului de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Hotărârea atacată a avut la

bază hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 18

octombrie 2007, care a apreciat că salarizarea corespunzătoare

acelei unităţi de parchet şi nici dreptul reclamantului de a fi transferat,

întrucât acesta nu deţine gradul profesional respectiv.

Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul

concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante

existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţia

de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, iar coeficientul de

multiplicare corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel a fost

recunoscut acestuia, prin hotărâre judecătorească, în temeiul unui drept

câştigat, iar nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior,

dispoziţiile limitându-se doar la aspectul salarizării procurorilor financiari.

Argumentul de care se prevalează reclamantul, respectiv

salarizarea în sensul aplicării coeficienţilor de multiplicare pentru funcţiile

similare din cadrul curţilor de apel şi a parchetelor de pe lângă aceste

instanţe, nu poate constitui un temei de drept pentru dobândirea gradului

profesional superior, fără susţinerea examenului de promovare, aşa cum

prevăd dispoziţiile art.43 din Legea nr.303/2004 privind statutul

judecătorilor şi procurorilor.

Faţă de aceste considerente, urmează să se respingă ca

nefondată acţiunea formulată de reclamant, în temeiul dispoziţiilor Legii

nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.