2 Recunoaşterea debitului şi a vinovăţiei. Lipsa dovezilor privind vicierea consimţământului salariatului
C. muncii, art. 164, art. 170
1. Sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii, conform art. 270 C. muncii, fiind evident că prejudiciul de 2625 Euro -compus din amendă contravenţională şi din taxă de 125 Euro -atestat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei este cert şi a fost produs, în legătură cu serviciul, de salariatul care, cu vinovăţie, nu a completat autorizaţia de transport, deşi avea această obligaţie, conform fişei postului.
2. Deşi fişa postului a fost redactată ulterior producerii prejudiciului, salariatul-şofer ştia că avea obligaţia de a completa autorizaţia de transport.
în ceea ce priveşte consimţământul exprimat de salariat la repararea prejudiciului, precum şi recunoaşterea vinovăţiei sale, s-a reţinut că angajatul nu a dovedit vicierea consimţământului, în condiţiile în care se prezumă existenţa şi valabilitatea manifestării de voinţă.
C.A. Cluj, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 2216R din 12 noiembrie 2008, în Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 1525 din 17 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL B., jud. C împotriva pârâtului D.E. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să plătcască reclamantei suma de 2.625 Euro reprezentând prejudiciu patrimonial şi suma de 2.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea a fost înaintată la Tribunalul Cluj, instanţă care prin sentinţa civilă nr. 1958/2007, a admis cererea reclamantei şi a obligat pârâtul la plata sumei de 2625 Euro reprezentând prejudiciul crcat şi la plata sumei de 2.400 lei reprezentând cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 2533/R/2007 Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de pârât şi a casat sentinţa civilă nr. 1958/2007, trimiţând cauza spre rejudecare. Instanţa de recurs a reţinut omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii reconvenţionale.
Pârâtul a fost angajat al socictăţii reclamantc, având funcţia de şofer autocamion/maşini de mare tonaj.
Referitor la petitul pârâtului/reclamant reconvenţional de exonerare de plata sumei de 2625 Euro, instanţa, potrivit prevederilor art. 270 C. muncii, constată că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor. Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs au constatat că prejudiciul înregistrat de reclamantă îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate, având caracter efectiv, real, cert, actual, material şi nereparat, fiind cauzat de fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie de pârât.
Potrivit procesului-verbal de contravenţie tradus din limba germană, certificat pentru conformitate cu originalul, reclamanta a fost amendată cu suma de 2.500 Euro, la carc se adaugă taxa de 125 curo, totalul fiind în cuantum de 2.625 Euro. Procesul-verbal arată că autorizaţia prezentată la control de către şofer nu a fost valabilă, nefiind trecut numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Referitor la petitul din cererca reconvcnţională privind anularea angajamentului de plată din 8 martie 2007, pârâtul susţinând că documentul nu a fost semnat în cunoştinţă de cauză, instanţa reţine că angajamentul de plată este semnat de către pârât, a fost depus în original la dosar, pârâtul recunoscând cuantumul prejudiciului, precum şi culpa sa exclusivă în ce priveşte necompletarea corectă a autorizaţiei de tranzit Germania şi stabilind şi modul de plată.
Referitor la respectivul angajament, instanţa a reţinut că pârâtul nu a fost constant în susţinerile sale, afirmând că a primit actul doar în cursul judecării cauzei şi că nu a semnat nimic, apoi susţinând că documentul nu a fost semnat în cunoştinţă de cauză şi apoi că acest înscris reprezintă un fals al reclamantei. Aceste susţineri contradictorii nu pot fi primite, atâta timp cât acesta nu a uzat de procedura legală a înscrierii în fals. Mai mult chiar, martorii audiaţi în cauză confirmă că pârâtul nu a fost supus unor presiuni la semnarea angajamentului de plată.
Referitor la petitul din cererea reconvenţională privind anularea declaraţiei olografe dată de subsemnatul la data de 10 ianuarie 2007 pentru vicierea consimţământului, instanţa a reţinut că în declaraţie pârâtul/reclamant reconvcnţional recunoaşte fapta şi că a omis
completarea autorizaţiei din cauza grabei şi a oboselii, iar martorii audiaţi în cauză arată că pârâtul nu a fost supus unor presiuni.
In mod corect reclamanta a proccdat potrivit art. 164 C. muncii, care stipulează că nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar reţinerile, respectiv sumele stabilite pentru acoperire daunelor cauzate angajatorului ori fostului angajator, nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Astfel, având în vedere prevederile art. 164 şi 270 C. muncii şi aspectele reţinute, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.T. SRL B., jud. C şi a obligat pârâtul D.E.N. să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 2.625 Euro reprezentând prejudiciul patrimonial produs de pârât şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârât.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul D.E.N. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe precum şi suspendarea executării sentinţei atacate până la soluţionarea recursului.
Recursul pârâtului este nefondat.
In mod just s-a reţinut prin hotărârea atacată că sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii materiale, conform art. 270 C. muncii, fiind evident că prejudiciul de 2625 Euro (compus din amendă contravenţională şi din taxă de 125 Euro) atestat de procesul-verbal de constatare a contravenţiei este cert, a fost produs de pârât (angajat al pârâtei), prin necompletarea autorizaţiei de transport (în legătură cu serviciul), deşi avea această obligaţie, conform fişei postului (vinovăţia).
în acest context, Curtea va înlătura apărarea recurentului referitoare la semnarea fişei postului, ulterior producerii prejudiciului, având în vedere că acesta a recunoscut prin declaraţia dată în faţa reclamantei, că „din cauza grabei şi oboselii a omis să completeze nr. de înmatriculare al autocarului pe autorizaţie”.
In răspunsul dat motivului de recurs referitor la vicierea consimţământului pârâtului, Curtea constată că deşi fişa postului a fost redactată ulterior producerii prejudiciului, pârâtul ştia că avea obligaţia de a completa autorizaţia de transport, conform declaraţiei menţionate anterior.
Din circumstanţele cauzei, necontestate de părţi, rezultă că numai pârâtul avea posibilitatea completării autorizaţiei, deoarece pârâtul a plecat în cursă din C cu capul-tractor, iar din S a preluat o semire
morcă, a cărui număr de înmatriculare diferit de al capului-tractor nu era cunoscut de reclamantă la plecarca în cursă.
In ceea ce priveşte consimţământul exprimat de pârât la repararea prejudiciului, precum şi recunoaşterea vinovăţiei sale, Curtea observă că pârâtul nu a dovedit vicierea consimţământului, în condiţiile în care se prezumă existenţa şi valabilitatea manifestării de voinţă.
In acelaşi sens, martorii audiaţi nu au confirmat aserţiunea pârâtului referitoare la forţarea sa să semneze actele de recunoaştere a faptei.
