C. muncii, art. 270, art. 287
Având în vedere dispoziţiile cu caracter general conţinute în art. 287 C. muncii, spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale, reglementată de art. 270 C. muncii, nu operează prezumţia de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăţie, prejudiciu şi legătură de cauzalitate incumbă angajatorului.
în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal, să fie cert, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii, al posibilităţii de evaluare, să fie actual, direct, material şi să nu fi fost reparat încă.
C.A. Braşov, decizia civilă nr. 131/M din 2 mai 2006,
în C.P.J.civ. 2006, p. 117
Prin sentinţa civilă nr. 92/2006, Tribunalul B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâtul Z.N. şi l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sumelor reprezentând contravaloarea reparaţiei semiremorcii şi costul reparaţiilor autotirului.
In considerentele hotărârii s-a reţinut că pârâtul avea funcţia de conducător auto la societatea reclamantă şi că în data de 6 august 2003, conducând o autocisternă, a fost lovit de o locomotivă la trecerea nivelului de cale ferată pe ruta B. – Zărneşti. Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoatcrea de sub urmărire penală a făptui-
torului. In cauză a fost reţinută fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu sa, existenţa prejudiciului, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Z.N., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că debitul datorat de pârât este incert.
Prin decizia civilă nr. 131 din 2 mai 2006, Curtea de Apel B. a admis recursul, a modificat în tot sentinţa, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
In considerentele deciziei s-a reţinut că art. 287 C. muncii reglementează o excepţie de la dreptul comun privind sarcina probei, care
revine angajatorului. Având în vedere dispoziţiile cu caractcr general conţinute în art. 287 C. muncii, spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale, reglementată de art. 270 C. muncii, nu operează prezumţia de culpă a salariatului iar sarcina probei cu privire la vinovăţie, prejudiciu şi legătură de cauzalitate incumbă angajatorului.
In vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul respectiv, trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal. Prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii, al posibilităţii de evaluare. De asemenea, prejudiciul trebuie să fie actual, direct, material şi să nu fi fost reparat încă.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine întinderea prejudiciului, iar conform art. 298 C. muncii dovada acestuia, care nu este în sarcina reclamantei nu a fost făcută în cauză.
