C. muncii, art. 270
Tribunalul a respins nejustificat proba cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care era o probă decisivă şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel, expertul urma să verifice procesul-verbal cu facturile de plată şi să constate dacă nu s-au făcut şi reparaţii suplimentare, în afara celor cauzate prin accidentul de circulaţie. De asemenea, pentru situaţia efectuării unor reparaţii suplimentare, expertul tehnic putea stabili dacă există o legătură cauzală între accident şi necesitatea efectuării tuturor reparaţiilor, a căror contravaloare a fost achitată prin facturile depuse la dosar.
C.A. Târgu Mureş, s. civ., confl. muri., asig. soc., miri. şi fam., decizia nr. 1402/R din 30 septembrie 2008, Jurindex
Prin sentinţa civilă nr. 857 din 21 mai 2008, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de angajator, în contradictoriu cu pârâtul
B.E. şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 23.908,41 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 270 C. muncii, în sensul că salariaţii răspund patrimonial potrivit principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.
Coroborând procesul-verbal de contravenţie din data accidentului cu sentinţa penală nr. 702/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, precum şi cu facturile de plată depuse la dosar, prima instanţă a considerat întemeiată acţiunea formulată de reclamantă, fiind admisă conform solicitării.
împotriva sentinţei civile menţionate, pârâtul a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul reducerii sumei datorată reclamantei, respectiv, aceasta să reprezinte doar contravaloarea avariilor ca urmare a accidentului de circulaţie şi nu reparaţia integrală a autoutilitarei. Se relevă în memoriul de recurs faptul că societatea reclamantă a introdus maşina la reparat pe propria sa răspundere, nerespectând dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările, şi nici nu a dovedit că
pârâtul se facc răspunzător pentru toate reparaţiile ce le-a efectuat la autovehiculul implicat în accident.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocatc precum şi din oficiu, curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 270 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu
munca lor. In speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii materiale a pârâtului, conform textului de lege sus indicat, vinovăţia acestuia fiind stabilită neechivoc atât prin procesul-verbal de contravenţie cât şi prin sentinţa penală de condamnare definitivă, însă intimatul contestă cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă.
In cursul judecăţii la prima instanţă, pârâtul a solicitat prin apărător ales efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care să se constate valoarea reparaţiilor, având în vedere atât autorizaţia de reparaţie emisă de organele de poliţie, cât şi evaluarea pagubelor făcute de asigurător.
In şedinţa publică din 23 aprilie 2008, prima instanţă a respins cererca formulată motivat de faptul că prejudiciul cauzat rezultă din facturile depuse precum şi din procesul-verbal de constatare a pagubei depus de societatea reclamantă.
Instanţa de recurs consideră că tribunalul a respins nejustificat proba cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care era o probă decisivă şi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel, expertul urma să verifice procesul-verbal cu facturile de plată şi să constate dacă nu s-au făcut şi reparaţii suplimentare, în afara celor cauzate prin accidentul de circulaţie. De asemenea, pentru situaţia efectuării unor reparaţii suplimentare expertul tehnic putea stabili dacă există o legătură cauzală între accident şi necesitatea efectuării tuturor reparaţiilor, a căror contravaloare a fost achitată prin facturile depuse la dosar.
In situaţia dată, este incident motivul de casare cu trimitere prevăzut, de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv o expertiză tehnică de specialitate.
Aşa fiind, recursul declarat de pârât este fondat şi în consecinţă urmează a fi admis ca atare, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, în baza considerentelor de fapt şi de drept relevate mai sus.
