C. muncii, art. 270 Legea nr. 22/1969
Cu privire la lipsurile din gestiune, salariatul gestionar a întocmit şi depus referate de constatare atât a lipsurilor cantitative de carburanţi, la recepţie, cât şi a pierderilor tehnologice specifice, aşa încât acestuia nu-i sunt imputabile aceste lipsuri.
Expertul nu a stabilit dacă Instrucţiunile de aplicare a Ordinului nr. 33/2004 sunt nelegale, ci a precizat numai că Ordinul stabileşte ca perioade de compensaţie la lipsurile şi plusurile din gestiune toate cele 6 luni calendaristice de vară în raport de cele 6 luni de iarnă, pe când, prin Instrucţiunile emise de Departamentul Comercial din T., se reduc aceste perioade la 3 luni de vară şi 3 luni de iarnă, cu excluderea lunilor de primăvară şi toamnă, fiind modificate astfel, prin Instrucţiuni, dispoziţiile Ordinului.
C.A. Craiova, s. confl. mun. şiasig. soc., decizia nr. 69 din 16 ianuarie 2008, în Jurindex
Prin acţiunea formulată de E. SA, Sucursala E.G a chemat în judecată pc intimatul N.E. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 2843,63 lei RON, reprezentând contravaloare a 627 l combustibil constatat lipsă la staţia de distribuţie nr. 6 Tg. Jiu în urma inventarelor din lunile iulie, august, septembrie şi octombrie 2005. A arătat că intimatul îndeplineşte funcţia de lucrător-gestionar coordonator iar prejudiciul a fost produs ca urmare a executării necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile, aceasta fiind efectuată de expert E.E.
Din concluziile expertizei a rezultat că prin calcularea coeficienţilor de consum tehnologic aferenţi variaţiei de volum prevăzuţi de Ordinul nr. 33/2004, prejudiciul constatat se acoperă integral. Expertul a precizat că petenta a aplicat prevederile Instrucţiunilor nr. 3344 bis/2004 emise de departamentul comercial al SNP E. SA privind aplicarea Ordinului nr. 33/2004 care contravin ordinului în sensul că stabilesc perioadele de vară şi iarnă de 3 luni în loc de 6 luni şi condiţionează acordarea coeficienţilor de consum tehnologie pentru perioada de vară de plusurile create pe perioada de iarnă.
In şedinţa publică din 22 martie 2006, intimatul, prin apărătorul său, a invocat excepţia de nelegalitate a Instrucţiunilor nr. 334 bis privind aplicarea Ordinului N. nr. 33/2004, cxcepţie prevăzută de art. 4 din Legea nr. 544/2004, solicitând judecarea cauzei şi înaintarea cererii de anularea actului administrativ la C.A. Craiova, secţia administrativ.
Prin închcierca de şedinţă din 19 aprilie 2006, instanţa a înaintat la C.A. Craiova cererea intimatului privind excepţia de nelegalitate a Instrucţiunilor FN nr. 3344 bis de aplicare a Ordinului N. nr. 33/2004.
Prin sentinţa nr. 658 din 13 iulie 2006, C.A. Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Instrucţiunilor FN nr. 3344 bis de aplicare a Ordinului nr. 33/2004 cu motivarea că actul a cărui nelegalitate se invocă este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 şi nu poate fi analizat prin prisma acestei legi. Asupra nelegalităţii acestuia se poate pronunţa instanţa ce soluţionează pe fond cauza, având în vedere principiile generale de drept.
Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 507 din 14 martie 2007, a respins acţiunea formulată
de angajator şi l-a obligat să plătcască salariatului 550 Ici cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La stabilirea prejudiciului petenta a avut în vedere prevederile Instrucţiunilor FN nr. 3344 bis/2004 emise de departamentul comercial din cadrul SNP E. SA privind aplicarea Ordinului N. nr. 33/2004 care aprobă coeficienţii maximi de consum tehnologic, specifici activităţii de depozitare, manipulare, distribuţie şi transport a produselor petroliere. Aceste instrucţiuni contravin Ordinului nr. 33/2004 în sensul că stabilesc perioadele de vară şi iarnă de 3 luni în loc de 6 luni şi condiţionează acordarea coeficienţilor de consum tehnologic pentru perioada de vară de plusurile create pe perioada de iarnă.
Instanţa a considerat că aceste instrucţiuni sunt nelegale întrucât nu au caracterul unui act normativ, fiind emise de un departament comercial din cadrul SNP E. SA, care nu are atribuţiuni să emită acte normative şi care nici nu sunt publicate.
In speţă, pentru calcularea consumurilor tehnologice este aplicabil Ordinul N. nr. 33/2004, care este un act normativ emis de un organism cu atribuţii legislative publicat în Monitorul Oficial şi carc nu poate fi modificat printr-un act administrativ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, solicitând modificarea acesteia şi pe fond admiterea acţiunii.
Critică sentinţa pentru că instanţa de fond şi-a însuşit nemotivat concluziile expertizei contabile, fară să fi avut în vedere celelalte probe administrate de reclamantă care sunt pertinente şi concludente. Concluziile raportului de expertiză încalcă prevederile Ordinului nr. 33/2004, care reglementează aplicarea coeficienţilor de consum tehnologic în gestionarea combustibililor, deoarece expertul şi-a depăşit competenţa prin interpretarea ca fiind nelegale a instrucţiunilor de aplicare a ordinului.
Consideră că numai instanţa are competenţa să aprecieze legalitatea instrucţiunilor, iar în acest sens s-a pronunţat deja decizia nr. 284 din 14 februarie 2006 a C.A. Craiova, care a statuat că instrucţiunile sunt obligatorii şi trebuie aplicate.
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., şi va fi menţinută.
Criticilc privind însuşirea de către instanţă a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză pentru că expertul nu este competent să
apreciczc asupra legalităţii Instrucţiunilor de aplicarc a Ordinului nr. 33/2004 este neîntemeiată, deoarece expertul nu a stabilit dacă Instrucţiunile sunt nelegale, ci a precizat numai că Ordinul stabileşte ca perioade de compensaţie la lipsuri şi plusuri în gestiune toate cele 6 luni calendaristice de vară în raport cu cele 6 luni de iarnă, pe când prin Instrucţiunile emise de Departamentul Comercial din T. se referă numai la cele 3 luni de vară şi 3 luni iarnă, cu excluderea lunilor de primăvară – toamnă, normele din instrucţiuni modificând normele impuse prin Ordin.
Au fost contestate la instanţa de contencios administrativ aceste Instrucţiuni şi, prin decizia C.A. Craiova nr. 658 din 13 iulie 2006, a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă, doar pentru considerentul neretroactivităţii Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ la cauze anterioare intrării în vigoare a legii, fară ca instanţa de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii sau temeiniciei Instrucţiunilor, aşa cum se susţine.
Cu privire la lipsurile din gestiune, expertul a arătat că pârâtul, ca gestionar, a întocmit şi depus referate privind constatarea, la recepţie, a lipsurilor cantitative la carburanţi, precum şi a anumitor pierderi tehnologice specifice, aşa încât acestuia nu-i sunt imputabile anumite lipsuri.
