Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Conform art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 79/2007, curtea de apel „judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi”.
Decizia penală nr. 307 din 19 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 663/10.11.2008 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulate de petenta D.T.S.B. Iaşi şi, în consecinţă, s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei nr. 43/P/2007 din data de 22.02.2008 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. -Serviciul Teritorial Iaşi, în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cercetările întreprinse în cauză de către organele de urmărire penală au fost deficitare. Astfel, întreaga analiză a posibilelor vinovăţii a fost cantonată în jurul datei la care a fost întocmit procesul-verbal de predare-primire a imobilului, susţinându-se că, la acel moment, nu era în fiinţă nicio hotărâre judecătorească favorabilă petentei.
în speţă, doar caracterul incomplet al actelor premergătoare a determinat adoptarea soluţiei de admitere a plângerii petentei, astfel că singura opţiune juridică viabilă este aceea a trimiterii cauzei pentru complinirea carenţelor constatate, iar de îndată ce vor putea fi decelate indicii certe de vinovăţie, se va trece desigur la începerea urmăririi penale faţă de persoanele respective. Din acest motiv, nici minuta sentinţei de faţă nu indică anumite persoane ori infracţiuni, sensul hotărârii fiind acela al revenirii cauzei în faza actelor premergătoare şi al completării acestora.
Pentru a hotărî trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, instanţa a avut în vedere că actele de cercetare efectuate până în prezent, constatate a fi insuficiente, nu satisfac nici interesele legitime ale persoanei vătămate, dar nici drepturile subiective ale persoanelor acuzate, asupra cărora ar putea continua să planeze în mod injust bănuiala că ar fi săvârşit anumite fapte penale în cursul proceselor de dobândire a spaţiilor imobiliare din str. L. nr. 16.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi intimaţii.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr. 307 din 19.05.2009, a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iaşi şi intimaţi împotriva sentinţei penale nr. 663 din data de 10 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul cu nr. 1855./99/2008, pe care a casat-o integral, dispunând judecarea cauzei în primă instanţă de către Curtea de Apel Iaşi.
A reţinut curtea că, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Conform art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 79/2007, curtea de apel, judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi”.
Faţă de aceste prevederi şi de calitatea de avocat în Baroul Iaşi a intimatului B.A.T., instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a păşit la judecarea plângerii petentei fără a-şi verifica competenţa.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la competenţă după materie şi după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit alin. (3) nulitatea nu poate fi înlăturată în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului şi luându-se în considerare chiar din oficiu.
