Prin sentinţa civilă nr. 4201 din 30.06.2000, pronunţată de Judecătoria Brăila a fost admisă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii, societate de şi persoane fizice, care au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 110 milioane lei, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între reclamant şi pârâta – societate de asigurare există un contract de asigurare pentru răspundere auto şi, în baza art. 55 din Legea nr. 136/1995, a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubirile legale.
împotriva acestei soluţii a declarat apel pârâta – societate de asigurare.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată, a reţinut că aceasta este nelegală, fiind dată cu încălcarea flagrantă a normelor legale privind competenţa materială, deoarece pretenţiile reclamantului izvorăsc dintr-un contract de asigurare, iar asigurările sunt fapte de comerţ, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 pct. 17 din Codul comercial.
Potrivit art. 56 din acelaşi cod, dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toate părţile sunt supuse, în ce priveşte acest act, legii comerciale.
Art. 893 din Codul comercial prevede că, atunci când actul este comercial numai pentru una dir< părţi (iar contractul de asigurare este comercial pentru pârâta – societate de asigurare), acţiunile ce derivă din acesta sunt de competenţa jurisdicţiei comerciale, deoarece fiind un raport juridic unic, el nu poate fi supus simultan la două reglementări diferite, una comercială pentru comerciant şi una civilă, pentru necomerciant, ci unei singure reglementări, cea a dreptului comercial (decizia civilă nr. 98 din 19.10.2000, pronunţată de Tribunalul Brăila).
