C. muncii, art. 270 C. civ., art. 1000 alin. (3)
Atunci când salariatul a produs angajatorului un prejudiciu printr-o faptă care constituie infracţiune, urmează a se aplica regulile răspunderii civile delictuale. Natura juridică a unei acţiuni având ca obiect recuperarea unui astfel de prejudiciu este una de drept civil, întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., şi nu de dreptul muncii, deoarece prin plata despăgubirilor pentru prepusul vinovat, comitentul a preluat prin subrogare drepturile şi acţiunile victimei.
C.A. Alba-lulia, s. confl. muri. şi asig. soc., decizia nr. 524 din 6 aprilie 2006, în C.P.J. 2006, p. 153
Prin sentinţa civilă nr. 1084 din 12 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5531/2005, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC A. SA Sibiu împotriva pârâtului S.S., în favoarea Jud. Deva. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, pe cale de excepţie, că nu este competentă să soluţioneze conform jurisdicţiei muncii cercrca introductivă de instanţă, deoarece ne aflăm în prezenţa unei acţiuni în regres, supusă regulilor dreptului comun, formulată de societatea reclamantă, în calitate de comitent, împotriva pârâtului, în calitate de prepus al său, vinovat de producerea unui prejudiciu, şi nu a unei acţiuni în răspundere patrimonială, întemeiată pe prevederile art. 270 C. muncii.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarca sentinţei şi trimiterea cauzci spre rejudecare aceleiaşi instanţe
de fond, Tribunalul Sibiu. In expunerea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut că soluţia primei instanţe este nelegală, deoarece fapta ilicită a fost săvârşită de către salariat în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar prejudiciul a fost produs unor terţe persoane. A mai susţinut că angajatorul are posibilitatea de a opta între o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. sau pe prevederile art. 270 C. muncii, pentru recuperarea daunelor. Sub un ultim aspect, a învederat că în situaţia în care s-ar menţine soluţia instanţei de fond, recurenta ar fi prejudiciată, deoarece acţiunea în
regres ar fi supusă timbrării, iar proccdura de urmat ar fi reglementată de dreptul comun, carc nu se caractcrizcază prin celeritate.
Recursul promovat de reclamanţi a fost respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Articolul 270 C. muncii prevede că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina şi în legătură cu
munca lor. In cauza pendinte, nu ne aflăm într-o astfel de situaţie, deoarece prejudiciul cauzat este urmarea unei infracţiuni, iar terţii vătămaţi
au înţeles să alăture acţiunea civilă celei penale. In consecinţă, recurenta a fost obligată, printr-o hotărâre penală definitivă, în solidar cu pârâtul inculpat S.S., la plata de despăgubiri civile părţilor civile vătămate, în baza art. 998 raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ.
S-a mai constatat că prin plata de către comitent, respectiv de către recurentă, a despăgubirilor către terţii vătămaţi, societatea recurentă a preluat prin subrogare drepturile şi acţiunile victimei, în măsura în care a efectuat plata despăgubirilor. Cum în patrimoniul victimei există o acţiune civilă împotriva pârâtului prepus, comitentul a preluat această acţiune, astfel încât prepusul vinovat de săvârşirea faptei păgubitoare rămâne obligat faţă de angajator la fel cum ar fi fost obligat faţă de partea păgubită, în drepturile căreia reclamanta s-a subrogat după ce a plătit despăgubirile.
Ca atare, constatând că soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu respectarea normelor procesuale referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
