Prin sentinţa civilă nr. 1506 din 11.03.1998 a Judecătoriei Rădăuţi, s-a admis acţiunea, fiind obligată pârâta la plata sumei de 3.907.500 lei, cu titlul de daune.
Apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a fost admis de către Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 271 din 22.06.1999, reţinându-se că în toamna anului 1996 reclamanta a refuzat să ridice cartofii oferiţi şi să primească suma de 450.000 lei trimisă de către pârâtă.
împotriva deciziei date în apel, reclamanta a declarat recurs, arătând că s-au încălcat dispoziţiile art. 1584 referitoare la restituirea lucrurilor împrumutate în aceeaşi cantitate şi calitate, la termenul stipulat, iar în situaţia în care restituirea în natură nu era posibilă, plata în bani trebuia făcută la valoarea lor din momentul restituirii.
Prin decizia nr. 25 din 10.02.2000, Curtea de Apel Suceava a admis recursul şi a casat decizia instanţei de apel, menţinând sentinţa Judecătoriei Rădăuţi.
Instanţa de recurs a reţinut că, din conţinutul actului încheiat de părţi şi din depoziţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamanta a predat pârâtei cartofi de calitatea I, iar în toamna anului 1996 aceasta din urmă i-a oferit cartofi de o calitate inferioară.
întrucât reclamanta nu a înţeles să primească cartofii oferiţi, deoarece nu erau corespunzători din punct de vedere calitativ, pârâta i-a trimis o sumă de bani care nu reprezenta contavaloarea lor (300 lei în loc de 2200 lei/kg), preţ real demonstrat prin probele administrate, astfel încât decizia tribunalului nu se justifică faţă de prevederile art. 1584 Cod civil (decizia nr. 25 din 10.02.2000 a Curţii de Apel Suceava).
