Dividende. Daune-interese moratorii datorate pentru perioada 1997 – 1999. Stabilirea cuantumului acestora


Prin decizia nr. 321/R din 8.11.2001, Curtea de Apel Târgu Mureş -Secţia comercială şi de administrativ a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1368 din 15.05.2001, pronunţată de Tribunalul Harghita, pe care a modificat-o în sensul admiterii integrale a acţiunii reclamantei.

Prin sentinţa atacată a fost admisă în parte acţiunea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 80.887.485 lei, cu titlul de dividende pentru exerciţiul financiar al anilor 1996 şi 1997 şi s-a respins capătul de cerere referitor la acordarea sumei de 62.166.444 lei, reprezentând daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.

în motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că obligaţia de plată a dividendelor este o obligaţie comercială, iar, prin individualizarea dreptului la dividende, în patrimoniul acţionarilor se naşte un drept de creanţă cu privire la plata acestora. Art. 43 din Codul comercial nu stabileşte cuantumul dobânzii, iar Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 nu este aplicabilă raporturilor juridice născute şi executate anterior intrării sale în vigoare.

Pentru perioada în discuţie, 1997 – 1999, dobânzile în materie comercială s-au acordat în funcţie de dobânzile practicate de băncile comerciale, sau în funcţie de rata de scont a B.N.R., fără a exista o practică judiciară unitară. Principiul care a guvernat această materie a fost acela al acoperirii prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de plată la scadenţă, prejudiciu constând în dobânda pe care creditorul ar fi obţinut-o în cazul în care ar fi depus acele sume de bani în conturi la o bancă comercială.

Faptul că acţiunea a fost înregistrată doar la câteva zile după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000 nu influenţează regimul juridic al acestor daune. Ar fi inechitabil ca pretenţii de aceeaşi natură şi din aceeaşi perioadă să fie soluţionate diferit, atâta vreme cât legea nouă nu prevede expres că dispoziţiile sale retroactivează şi faţă de situaţii juridice născute anterior intrării sale în vigoare (decizia nr. 321/R din 8.11.2001, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş).